Zilele acestea am lucrat la albumul de fotografii al unei cărţi care sper că se va lansa săptămâna viitoare în cadrul Colocviilor Mozaicul. E vorba de „Aius 20. File din istoria noastră” de Nicolae Marinescu. O carte foarte interesantă şi vioi scrisă, plină cu amintiri şi anecdote din cei 20 de ani de existenţă ai editurii. Na, că i-am făcut şi reclamă! Dar nu ăsta era subiectul, ci faptul că într-o fotografie (foto 1) din 1996, am surprins pe peretele editurii un afiş care mi-a răscolit amintirile.
Foto 1. Editura Aius, 1996
Afişul, care a fost desenat de mine, e cel al Salonului Internaţional al Benzii Desenate BD Craiova 96 (foto 2), o manifestare socotită, ca număr de vizitatori, drept cea mai mare reuşită din istoria saloanelor BD. Alături de Walter Fahrer, Jean-Pierre Gourmelen (Franţa) şi Sergiu Plămădeală (Republica Moldova), am avut statutul de invitat special şi, datorită spaţiului enorm oferit cu generozitate de directorul de atunci al Teatrului Naţional craiovean – l-am numit pe extraordinarul Emil Boroghină, am putut să montez multe exponate.
Foto 2. Afiş salon BD Craiova 96
Pregătisem, de asemenea, un banner uriaş cu personajele mele, pe care îl realizasem cu greutate în micul meu apartament, dând toată mobila la o parte, şi pe care îl concepusem a fi expus afară, la intrarea în teatru, dar directorul salonului, simpaticul Paul Lafont (foto 3) a gândit altfel miza salonului, pariind pe Lucky Luke şi Corto Maltese, şi nu mi-a permis să-l afişez acolo unde aş fi dorit. Nu am fotografii cu el în interior, dar, ca să vă faceţi o idee de mărimea lui, iată cum a apărut el la lansarea revistei „Oscar şi prietenii lui”, în toamna anului 2008, în sala de festivităţi a Liceului „Elena Cuza” din Craiova (foto 4).
Foto 3. Paul Lafont
Foto 4. Banner Oscar şi prietenii lui
E incredibil cum câţi ani au trecut de atunci, e incredibil că apărea primul număr din revista lui Marian Mirescu „Ah, BD!” care, iată, nu şi-a încetat apariţia – 15 ani!
E incredibil cât entuziasm a existat: Cristi Ciomu a compus, cu această ocazie, o mică simfonie pentru orgă electronică – „Baladă pentru Corto Maltese” – pe care a prezentat-o într-un concert audio-vizual!
E incredibil, uitându-mă pe fotografii, să văd autori BD care au rămas încă tineri şi din nefericire unii au rămas şi la capitolul „tinere speranţe”.
E incredibil că acea explozie n-a fost cea care să fi distrus bariera dintre benzi desenate şi cititori şi să fi pus pe făgaşul firesc, precum cel european, condiţia BD în România.
După plecarea lui Paul Lafont de la Serviciul cultural al Ambasadei Franţei la Bucureşti, saloanele au rămas doar rutine tradiţionale, iar banda desenată tot o rara-avis, iubită de câţiva nebuni…
Pe atunci arătam cam ca Miron Cozma, nu? (Foto făcută de Geta Călin, ex-colega mea de serviciu de atunci)
"Picturi pe cer" - banda mea desenată în relief. De fapt, doar o mână pe care personajul o scotea din dimensiunea lui în cea a nostră.
Fotografie de grup. Veţi recunoaşte, poate, unele personaje; altele au dispărut din peisajul BD.
Daca ti-ai amintit de editia Craiova 96,editie de succes de vizitatori si faima , cred ca iti aduci aminte ca a fost si cea mai tare editie de „termite” la masa aceea din spate umpluta
cu milioane de bunatati.Eu unul am stat la taifas cu Marian si, cand am venit si noi acolo am apucat resturile. A pardon, am avut o „pila” si mi-a dat una din ultimele beri.
Mancarea multa a fost direct proportionala cu nr de” Termite”…Ha,ha !
Se pare că atunci se vehiculau alte fonduri. Paul Lafont a fost tare mai ales la capitolul ăsta. La Salonul de la Braşov, avea în spate un rucsac plin de bani pentru plata mesei de la Taverna Haiducilor, din Poiană, unde s-a ţinut masa festivă.
Amintiri…amintiri…
Daca tot te asemanai(fizic) cu Miron Cozma, pe cand si un partid? Ce-ai zice de Partidul BD-istilor?:)
Exclus, n-am veleităţi de politician – ăştia mint mult şi nu produc nimic, deci nu mă încadrez. De altfel, există o anumită persoană care a creat la noi din propria dorinţă, nu dintr-o cerere colectivă, Asociaţia Bedefililor din România. Eu, personal, nu agreez această denumire care rimeză cu…, în fine, şi nu fac parte din această asociaţie. Sunt mai de acord cu titulatura prietenului Valentin Iordache, din Orşova, care, într-una din benzile sale desenate a inventat termenul nemţesc de… „Der bedei”. Banda Desenată Craioveană este o bandă de derbedei! 🙂
Am revazut acum poza ta cu „mana” din alta dimensiune. Imi aduc aminte, ca atunci cand am vazut plansa ta, m-a impresionat (placut n.r.) asa de mult ,incat multi ani m-a urmarit
ideea ta geniala. A avut un mesaj bine transmis.
Mulţumesc pentru flatări. Au legătură cu viitoarea critică a albumului „O inimă de broscuţă”? 😉
Pentru toti der-bedeii din Craiova, de la fratii lu’ Yoshida, fara numaaar:
http://www.youtube.com/watch?v=u7FPL3J0-ng&feature=related
Poti sa critici ce doresti tu la desenele mele.Le-am facut si imi asum si reactiile.Eu stii ca fac parte din categoria celor care spun pe fata ce gandesc. Flatarea ta chiar a fost meritata de tine.Oricum ,tot o sa ne intalnim noi la o bereee,,,
Am si eu un car de…!!… de amintiri de-atunci.
Na, una!
http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=41&start=120 (ultima postare, foarte vizibila, intr-un context franco-romo-filo-fug)
Yes, of course, JayneWeeks22!
Amintiri frumoase si care dau pofta de povestit si de stat la taifas noaptea întreaga, cu câteva beri la îndemâna, bineînteles.
Aşa e, Mircea. Să dea Domnul o noapte de taifas în care să ne (re)găsim!
Aşa să fie!