Imaginile tandemului

După fascinanta expoziţie fotografică „Craiova eterna”, Casa de Cultură „Traian Demetrescu” şi Fotoclubul „Mircea Faria” din Craiova au făcut iubitorilor de frumos o a doua surpriză de vară, prin manifestarea „Despre lume & viaţă”, a artiştilor Mihai Diaconu şi Dan Horaţiu Buzatu. Deşi Mihai Diaconu activează în domeniul fotografic de-o viaţă, este la prima personală – în tandem, e-adevărat –, dar şi Dan Horaţiu Buzatu, „nou-venit” în lumea artiştilor imaginii, face fotografie de mulţi ani. Similitudinile dintre cei doi nu se opresc aici. Niciunul dintre expozanţi nu a selectat vreo lucrare din genul „portret”, în ciuda unor posibile aşteptări legate de titlul expoziţiei, iar foto-glumele le gustă în egală măsură amândoi.

Segmentul Mihai Diaconu cuprinde mai mult elemente arhitecturale, în general de o vechime considerabilă, din care artistul reuşeşte să redea nota estetică, coloristică şi compoziţională (România Muncitoare nr.21, Corabia speranţei, Biroul de copiat acte, Proces tehnologic, Lumini şi umbre, Strada interzisă, A venit gunoiul, 1901, Ochiul magic). Alte lucrări sunt aparente anecdote, ascunzând însă idei mult mai generoase decât cele ce provoacă un simplu zâmbet (Asta-i pohta ce-am pohtit-o, Ceauşescu redus la scară, Fără titlu, Reacţie în lanţ, Fără umbrelă!, Ulciorul nu merge de multe ori la apă). Câteva lucrări stârnesc totuşi un zâmbet, dar unul amar (Aprovizionarea, Odihnă activă, Tranziţie, Aşteptare). Un autoportret discret – reflecţia fotografului într-un geam (Despărţirea de silabe) – completează inspirat grupajul Diaconu, dându-i, cu alte cuvinte, o semnătură.

Dan Horaţiu Buzatu se prezintă în expoziţie cu un pachet fotografic turistic. Lucrările ar putea fi simple instantanee luate în călătorii, doar că educaţia estetică şi plastică a autorului îşi spune cuvântul şi le dă sensuri şi semnificaţii noi (Drumul spre Pleşoiu, Dimineaţa, Trei elemente, Basorelief la Ankor, Peisaj pe drumul Calafatului, Galapagos –  Puerto Ayora, Gara din Amsterdam, Lacul Hauroko, Trecere, Bulevard în Quangzhou, Peisaj cubic la Quito, Schimbarea gărzii, Stradă la Sibiu, Strada Victoriei, la parter, Jiul). Mult mai interesante mi se par exponatele cu tentă de satiră politică. Destinul tragic al bannerelor electorale devin fabuloase reflecţii vesele despre politică în general (Întuneric, frig, Băsescu, Geoană Pe Cer E, Un cap luminat), dar şi superbe compoziţii plastice. În multitudinea ferestrelor spre lume, una singură pare să fie deschisă spre interior, spre copilărie (Copilul scării), umanizând privirea rece a aparatului de fotografiat.

M-am aşteptat, înainte de a viziona expoziţia, să găsesc în lucrările expuse o filozofie despre lume şi viaţă, proprie artiştilor expozanţi. N-a fost să fie. Se pare că cei doi şi-au împărţit temele: Dan Horaţiu Buzatu şi-a ales „lumea”, iar Mihai Diaconu „viaţa”. Iar dacă lumea pare destul de veselă şi colorată, viaţa e ceva mai tristă. În mod cert, însă, ambele au o anumită profunzime, în ciuda cadrului bidimensional. Iar aceasta, graţie talentului celor doi artişti.

(Apărut în Mozaicul nr. 9 – septembrie 2011)

Invitatie expo, joi 25 august 2011