Atlantida, explorată… liric

Aseară, după o reuniune prelungită cu membrii Benzii Desenate Craiovene, am poposit pe la Galeriile de Artă ale UAP, unde am fost martor la lansarea volumului de poezii „Atlantida există” al poetului şi artistului plastic sibian Dan Dănilă. În prezenţa autorului, au prezentat volumul Horia Dulvac şi George Popescu, care au şi recitat din creaţiile poetului.

Partitura forte, şi nu greşesc când spun asta, a fost însă susţinută de Mircea Suchici, violoncelist în Orchestra Filarmonicii „Oltenia” care a prezentat un recital excepţional.

Manifestarea a avut loc în prezenţa unui public nu atât de numeros, cât unul select, pentru că i-am remarcat pe poeţii Ionel Ciupureanu, Emilian Mirea, Ion Maria, pe prozatorul  Cornel Mihai Ungureanu, pe plasticienii Marcel Voinea şi Silviu Bârsanu, pe Radu Bănescu, pe Alexandru Stuparu, directorul Casei de cultură „Traian Demetrescu” Craiova.

 

Dan Dănilă este poet, traducător şi artist plastic, născut la 28 iulie 1954 în comuna Şura Mică, lângă Sibiu. Publică primele versuri în revista „Sunet şi culoare” a liceului iar în anul 1973 debutează cu poezie în presa literară – revista Transilvania (Ion Mircea, Mircea Ivănescu) şi Amfiteatru. În aceeaşi perioadă este publicat sub pseudonimul Dan Ladina de Geo Dumitrescu, în Luceafărul. Participă la cenaclurile sibiene Transilvania şi Radu Stanca. Expoziţii personale sau de grup împreună cu alţi artişti sibieni (pictură, sculptură, grafică, fotografie artistică). Din 1990 trăieşte în Leonberg, lângă Stuttgart. Din 1994 a fost redactor la revista “Casa” din Jagstzell.

Este membru al Asociaţiei internaţionale a scriitorilor şi artiştilor români LITERART XXI şi al Asociaţiei scriitorilor români şi germani din München şi Bavaria.

Publică versuri proprii, traduceri de lirică din germană, franceză şi engleză, deasemenea proză şi desene în periodice convenţionale şi electronice din ţară şi din Canada, Franţa, S.U.A, Danemarca şi Germania

Prezent în antologia de lirică românească „Gefährliche Serpentinen / Serpentine periculoase”; Editura Galrev, Berlin 1998, în „Homme de lettres et Angelus tutelaris”, volum omagial pentru Adolf Frisé, Geest-Verlag, Ahlhorn 2000, în „The Second International Anthology of Paradoxism”, 2000, în „Poezia padurii”, Editura Orion, Bucureşti 2001 şi în „Blestemul lui Brâncuşi” – Poeţi români din diaspora, volum în colaborare Stuttgart / Suceava 2004.

Volumul „Rainer Maria Rilke – Versuri” a primit premiul de traducere pe anul 2000 al Asociaţiei internaţionale Literart XXI şi al revistei Origini – Romanian Roots.

Premiul „George Gavrilean” al Festivalului Nicolae Labiş 2004 pentru ciclul de poezii din volumul „Blestemul lui Brâncuşi”.

 

Iată câteva exemplificări din lirica sensibilă a poetului Dan Dănilă:

Altfel

Singurătatea îşi scrie legile ei

orice ai face te poartă de mână,

aproape servilă îţi arată deşertul,

domeniile et fără sfârşit. Deodată

te abandonează pe mal, promiţând

că o să revină curând. Lângă putrede

alge, scoici, cimitire marine. Bănuieşti

cătuşa dar nu vezi nimic la încheieturi,

simţi o briză care aduce glasuri de

păsări, când ţi se face dor de ceva

inefabil. O fântână, o casă cu prispă?

Oare cine îţi zâmbeşte la fereastră?

Vine seara iar peste zări se întind

umbrele albe, parcă adie un voal

de mireasă. Te întâmpină lucruri

neaşteptate, poduri de fier, un peron

vertical, un oraş cu femei, ce departe.

Alt cer. În singurătate sunt toate.

 

Motive

Există întotdeauna un motiv să disperi,

să dispari – lumea ca o iubită care uită

prea repede sau fântâna pe care toate

gurile însetate o părăsesc. Poate aerul

necredincios care ne respiră sau o furtună

iscată din senin. Prăbuşirile inevitabile,

aproape dorite, din anotimp în anotimp.

Altfel bucuriile simple, reveria zilnică,

naivitatea tainelor (firul de iarbă, pasărea,

carnea vegetală). Viaţa, drumul printre ele,

mersul pe această sârmă. Şi uneori timpul

suspendat al iubirii. Atunci parcă înţelegi,

racordat la reţeaua aceea ultrasecretă. Sau

te miri de orice şi constaţi că unul a scris

în alt secol despre acestea. În altă limbă,

pe alt continent, iar apoi cineva a tradus

aceste mesaje esenţiale. Dar nimeni încă

nu a descris parfumul femeii părăsite în zori,

o umbră acum de prisos pe care o lepezi

după ce i-ai deznodat toate sforile. Iar părul

ei tace, fără memorie, ca un arcuş ciufulit

şi e prea târziu să mai cauţi partitura.