BD pe malul Dunării

Banda desenată craioveană s-a reunit la Orşova!

Cunoscut în ţară şi peste hotare sub titulatura de „Banda desenată craioveană”, nucleul de desenatori format din Marian Mirescu, Cristian Ciomu şi Viorel Pîrligras au reîntregit formaţia acasă la cel de-al patrulea „muşchetar” – autorul Valentin Iordache, stabilit de ani buni la Orşova. Este greu de crezut că de la înfiinţarea neoficială a grupului au trecut aproape 30 de ani. Colective sau individuale, realizările desenatorilor nu au trecut neobservate nici chiar în vremurile tulburi ale culturii româneşti sub steagul roşu al partidului unic. De la fanzine la limita legalităţii, alunecări în publicaţii cu orientări „exotice” – suplimente ale teatrelor sau reviste studenţeşti –, până la expoziţii sau saloane naţionale şi internaţionale, banda desenată craioveană are deja o istorie marcată în multiple rânduri de Dodo Niţă, biograful grupului.

Un mic creionaj

Probabil că numitorul comun al grupului a fost revista „Pif”, pe care desenatorii au savurat-o cu aceeaşi pasiune în copilărie. Marian Mirescu păstrează şi acum în memorie gustul portocalelor pe fundalul vizual al aventurilor lui Rahan. Anii de navetă ca profesor de franceză în comuna Stângăceaua – Mehedinţi i-au aţâţat pasiunea şi dorinţa de evadare în poveştile casetate. Revistele, atelierele BD, presa (este unul din fondatorii Gazetei de Sud) au venit apoi ca o evoluţie firească, culminând cu marele premiu la ediţia 2009 a manifestării International Comics Festival din Belgrad, Serbia, premiu obţinut împreună cu Cristian Ioan Păcurariu din Cugir.

Cristian Ciomu a debutat în bandă desenată de pe băncile şcolii, publicând şi obţinând şi distincţii la revistele pentru copii ale vremii. Statutul de arhitect obţinut mai târziu i-a alimentat în continuare pasiunea împărţită între desen şi muzică – fost membru al unor grupuri legendare de rock precum „Basorelief” şi „Opus 1,61”, dar şi fondator al renumitelor „Răscruciuri” din Bănie.

Viorel Pîrligras a consumat mai multe mii de sticluţe de tuş, din copilărie până în prezent, publicând benzi desenate aproape în toată presa, de la publicaţiile SF până la cele muzicale, de la cotidiene până la reviste de divertisment sau culturale. Acolo unde nu a găsit spaţiu publicistic, l-a înfiinţat prin numeroase reviste. Şi mai are încă poveşti desenate de sertar! Este recordmanul naţional la categoria stripuri (poveşti în trei casete): peste 4.000 de gaguri ale căţeluşului Oscar, publicate zilnic timp de 14 ani.

Ultimul, dar nu cel din urmă, Valentin Iordache, profesorul care îi învaţă pe copiii din Orşova limba franceză prin benzi desenate, se apropie cel mai mult, în viaţa sa de zi cu zi, de un personaj BD. Este autor al nenumărate benzi publicate de-a lungul vremii, dar mai ales al marcantei serii a anilor 90 – „Le Mitocain Roumain”, din „Academia Caţavencu”.

Pete de culoare în banda desenată

La întâlnirea de sâmbătă a participat şi un „alien”, venit tocmai de pe malul sârbesc. Dragan Predic este un mare iubitor al benzii desenate care trăieşte la Davidovac, o mică localitate situată între Kladovo şi Porţile de fier. Şi-a încercat norocul şi ca desenator, dar a renunţat în favoarea activităţii de animator în domeniu. Membru al multor asociaţii, de-a lungul vremii: Klub Devete umetnosti din Ljubljana (Slovenia), Udruzenje za promociju i produkciju stripa-UPPS (Belgrad) şi Svet stripa (Kragujevac). Scrie, traduce, ia interviuri în lumea BD şi este principalul promotor al benzii desenate româneşti în Serbia – în 2008, la salonul BD din Leskovac, precum şi mai multe articole în „Think Tank”. În „Strip Pressing” din iunie anul trecut a publicat un larg interviu cu Marian Mirescu. I-a făcut o deosebită plăcere să petreacă o zi alături de banda desenată craioveană, întreţinându-se cu desenatorii în limba… vlahă.

Tuşe în tuş negru

Banda desenată românească este astăzi o artă de nişă. „Seceta” ideologică din anii 80 şi dezvoltarea empirică din anii 90, la care s-au adăugat produsele concurente – cinema, internet, jocurile pc, precum şi numeroase crize financiare şi sociale, au dus la marginalizarea acestui gen. La ora actuală nu există o revistă naţională sau locală de benzi desenate, iar apariţia cărţilor BD este doar ocazională. România nu are profesionişti care să trăiască de pe urma creaţiilor lor.

Spre comparaţie, Serbia are cca 10 reviste – săptămânale, lunare sau trimestriale. Anual apar peste 50 de albume BD, iar având în vedere că în Serbia pătrund şi cele din Croaţia, numărul lor este mult mai mare. Catalogul apariţiilor BD în Serbia cuprinde, de-a lungul vremii, mii de titluri.

Chestie de… bule

Evident, chiar dacă nu este foarte populară, banda desenată nu este nicidecum pe moarte. Editura Adevărul tocmai a terminat o „aventură” îndrăzneaţă, publicând timp de 56 de săptămâni seria „Rahan” în limba română. Elegantul şi cuprinzătorul volum al „Istoriei Benzii Desenate Româneşti” a fost unul din evenimentele editoriale ale anului trecut, iar Institutul Cultural Român a realizat un grandios salon internaţional BD care a devenit apoi itinerant prin lume, începând cu continentul american. O importantă editură bucureşteană se interesează de editarea benzilor desenate japoneze cunoscute sub denumirea de „manga”, iar fanzinele există în continuare, în tiraje mici, dar profesionist realizate. Se evidenţiază „AH, BD” şi „Sanki”. Unde apar ele? Unde altundeva decât în Craiova, patria benzii desenate româneşti!

Viitorul se creionează încurajator.

Un strip real

Dragan Predic, ajuns în Drobeta Turnu-Severin după o îndelungată aşteptare la vama română, a intrat într-o librărie din centrul urbei mehedinţene. „Aveţi cărţi de benzi desenate?” a întrebat el politicos vânzătoarea. „Nu, dar duceţi-vă la chinezi, i-a răspuns aceasta. Ăia fac de toate!”

Dragan Predic, Prichindel şi autorul său - Cristi Ciomu, Le Mitocain Roumain şi Valentin Iordache, Bulă şi desenatorul său - Marian Mirescu. În prim-plan, căţeluşul Oscar privind spre tăticul lui, aflat în off: Viorel Pîrligras