Se află deja de săptămâna trecută în chioşcurile craiovene revista iubitorilor de benzi desenate. Banda Desenată Craioveană sau Clubul Benzilor Desenate, cum vreţi să-i spuneţi, vă oferă un sumar preponderent SF, în ton cu Festivalul S & F care a avut loc între 18 şi 20 iulie la Râşnov, loc în care s-a desfăşurat şi lansarea acestui număr. Ce găsim în revistă? Păi episodul „Rat Cat Blue” – urmarea trepidantă şi aşteptată a seriei „Cat Claw” a sârbului Bane Kerac, iar Dragan Predić, redactorul nostru special de peste Dunăre, semnează materialul „Femeia pisică, Regină de streaşină”, o prezentare a seriei, completată de un autograf al autorului, în exclusivitate pentru cititorii români. Mai găsim o reeditare, după 30 de ani, în bune condiţii de tipar de această dată, a poveştii „Poarta” de Viorel Pîrligras, un articol despre elevii Liceului de Artă din Craiova care şi-au expus BD-urile alături de artiştii plastici consacraţi şi o stranie poveste a altui sârb, Dragan Paunović, pe o temă lovecraftiană – „Cthulhu”. Despre acest autor, care are mai multe afinităţi cu România, acelaşi neobosit şi entuziast Dragan Predić povesteşte pe larg. Sărbătoritul lunii iulie este Roland Francart, iar numărul conţine şi seriile BD tradiţionale – „Fergonautul” (V. Pîrligras), „Priki & Corco în minunata lume BD”, „Amintiri din copilăria lui Sucă” şi „BDC la Râşnov” (Cristian Ciomu), „Pofta redacţiei” (Marian Mirescu), precum şi câteva benzi umoristice – „Cel mai mult micului Johann îi plăceau stelele” (Valentin Iordache), „Ştiinţifico… Fantastic?” şi „Operaţiunea Monstrul” (M. Mirescu). Coperta este un extras din „Poarta”, colorat de Mirescu.
Editorialul, sub semnătura lui Viorel Pîrligras, se numeşte „BDSF”
„Paradoxal, deşi multă lume face oarecum confuzie între cele două, SF-ul este cu totul altceva decât BD-ul. Fiecare gen are fandomul lui, publicaţiile specifice, autorii specializaţi, iar faptul că se interferează uneori este un fapt obişnuit, aşa cum se întâmplă şi cu întrepătrunderea cu marea literatură sau cu stilurile, în special grafice, ale artei plastice. Şi totuşi, în cazul SF-ului şi BD-ului românesc, există destine comune. Spun asta deoarece în vremurile roşiei „epoci de aur” cele două făceau front comun, fiind în egală măsură controlate şi private de suport publicistic. De aceea, nu e de mirare că Almanahul Anticipaţia – suprema izbândă publicistică a anilor 80 – le găzduia pe amândouă, evident în proporţii diferite. Banda desenată îşi putea da frâu liber gândirii evazioniste, sub adăpostul legitim al literaturii de imaginaţie, SF-ul îşi afla succesul sub masca literaturii „de anticipaţie tehnico-ştiinţifică”. Sensurile erau adânci şi subtile la toate aceste etichete, dar creatorii riscau şi deseori reuşeau să-şi vadă publicate producţiile. Exemplul concret îl aveţi în revista de faţă: nici Fergonautul, nici „Poarta” nu şi-ar fi aflat probabil suportul publicistic dacă nu ar fi existat Almanahul Anticipaţia. Şi mai apoi revista SF craioveană „Orion”, care, prin concursul BD lansat, chiar dacă n-a reuşit să le materializeze creaţiile, măcar a înflăcărat imaginaţia unor tineri autori BD ce şi-au confirmat talentul mai târziu: Tudor Popa, Victor Trifan, Constantin Jurcuţ, Gabriel Rusu şi alţii.
Aşa că la prima ediţie a Festivalului S&F de la Râşnov era normal ca Banda Desenată (SF, desigur), să-şi afle locul meritat şi să reînnoade tradiţia coabitării. Acest număr din BDC este dedicat evenimentului.”