Buluk are o poveste interesantă. L-am imaginat, împreună cu companionul său Bron, prin anii de liceu, când pusesem la cale multe proiecte BD grandioase pe care nu am apucat să le finalizez niciodată. Cele două ciudate animale făceau parte din anturajul feeric al „Prinţesei desculţe”, o tânără nonconformistă care, urmărită de o rasă cosmică războinică, nimereşte pe planeta unui prinţ singuratic, dintr-un castel de vis. Din povestea respectivă, pe care am documentat-o îndelung, n-am reuşit să realizez decât câteva planşe, abandonând-o apoi în favoarea altor proiecte care la vremea respectivă mi s-au părut mai interesante. În anii 90, îmbătat de succesul personajului de strip cotidian Oscar, mi-am propus, asemenea caricaturistului Ion Barbu care, gelos pe succesul lui Maty cu „una (caricatură) pe zi”, aspira să ajungă la performanţa de „două pe zi”, mi-am propus aşadar să atac stripul de presă cu mai multe serii. Am pregătit mai multe „episoade-pilot”: o serie pentru programe TV numită „TVmania” (pe atunci încă nu apăruse revista cu acelaşi nume), una pentru revistele IT – „M(S)ofturi” în care foloseam aceleaşi personaje din „Polifonia”, cu care mergeam mai departe în „Pop Rock & Show” şi una socială având ca eroi strămoşii noştri daci, numindu-se chiar aşa: „D’acia”. N-am avut succes cu ele în sensul că n-au fost acceptate de revistele sau ziarele cărora le-am propus publicarea. Am avut în schimb succes cu „Buluk” deoarece cotidianul „Curierul Naţional” demarase cu o pagină SF pe săptămână şi cei de acolo au acceptat imediat seria. Era lesne de înţeles alegerea mea dintr-un proiect vechi: cele două personaje erau gata create şi simpla lor alăturare făcea să apară gaguri din nimic. În plus, aveam încă planul anomaliilor şi proprietăţilor planetei din „Prinţesa desculţă”, pe marginea acestora se puteau încropi gaguri exotice. Din păcate, seria a durat doar cât a durat şi pagina respectivă, adică vreo opt numere.
Buluk 01
Buluk 02
Buluk 03
Buluk 04
Literatură de sertar, mmm? 😀
🙂
…de debara, as zice!
Foarte bune, imi plac. Imi aduc aminte de anii 90 cand mai multe ziare au acceptat comic stripurile. Am avut si eu stripul „Familia Bidon ” la ziarul Azi o buna perioada de timp.
Imi aduc aminta ce ma chinuiam sa gasesc saptamanal cate un „clou”.Nu prea mai citesc presa,dar mai exista un ziar care sa publice stripuri acum ? Grafica Buluk-ului m-a distrat, personajele sunt „simpatic „conturate.Si poantele…Astept urmatoarele.
In „Evenimentul Zilei” apare in continuare Terente cu o imagine cat un strip, cel putin, si, mai nou, o propozitie banala expandata in strip, de Ando.
Aici e „ocupat”.
In rest, e „liber”. Liber de multe.
In anii 90 ne gandeam ca va fi o explozie de stripuri, apoi o competitie apriga si benefica, evident, in domeniul desenului de presa, dupa care cica apareau albumele, iar desenul de presa se facea ca ajungea la statutul de editorial grafic.
Dar…. ca la noi, la nimeni! 🙂
Simpatici!