Probabil că toată lumea care cochetează cu poezia şi proza a trecut prin vreun cenaclu în tinereţe. Pentru cine nu ştie, cenaclul era acea formă de grupare cu tentă literar-artistică, afiliată unei case de cultură care avea în obiectul de activitate încurajarea maselor către artă. Puţini scriitori au scos acele cenacluri – de regulă, pe cei care aveau deja această vocaţie. În rest, mult diletantism, mult vedetism, multă incompetenţă, multă sociabilizare şi, uneori, matrimoniale.
Pe vremea când aveam şi eu în cap gărgăuni de mare artist plastic şi scriitor am frecventat vreo câteva astfel de grupări, care nu aveau mentori specializaţi şi în care toate lumea participantă îşi dădea cu părerea la tot şi despre tot.
Şi, pentru că am vrut încă de atunci să strig despre „hainele împăratului”, am făcut-o foarte târziu în paginile revistei „Autograf MJM”, în 2006. N-am continuat pentru că aceste creaţii nu-mi aduceau decât antipatia persoanelor vizate, deoarece unele personaje se pot intui uşor şi azi.
Imi place, dar nu-mi place ca nu se poate sa-mi placa decat prin intermediul FB. Vorba ceea: F..k FB !