Pe la finele anilor 80 am dorit să fac o variantă românească a celebrei serii Asterix. Evident, a rămas în stadiu de proiect deoarece politica editorială de atunci n-ar fi permis materializarea ei pe hârtie. Personajele însă mi-au rămas schiţate, iar liderul – Baal (De ce Baal?, aşa cum întreabă tot timpul un personaj secundar) avea ca model un amic cu care făcusem revista SF „Orion” din perioada respectivă. Prietenii vor şti despre cine vorbesc. Banda desenată ar fi trebuit să exploateze pasiunea furibundă a românilor pentru trecutul istoric – perioada dacică, mai precis, şi, pe reţeta Asterix, ar fi avut o coloratură socială cu multiple referiri de actualitate. Proiectul a rămas inert până prin 2002, când liderul „De ce Baal?” în persoană, pe atunci lider cu adevărat la un cotidian numit „Ziarul”, mi-a propus să fac nişte stripuri nepolitice. Evident că am scos proiectul de la naftalină şi l-am adaptat în povestiri scurte, bransându-le la actualitate. Mă rog, de actualitatea de atunci, precum stripul care face referire la Traian Băsescu, primar general al Capitalei în acea vreme. Cum era poate de aşteptat, liderul nu mi-a mai răspuns nici în ziua de azi după ce s-a văzut personificat în bandă. Nu mai ştiu dacă am mai propus, fără rezultat, pe undeva seria, oricum, episoadele aceastea au rămas inedite până în ziua de azi, aşa că pregătiţi-vă de o premieră istorică. Istorică cu adevărat, nu la figurat, pentru că e cu daci, doar v-am spus.
-
- *Traian Băsescu, evident.
-
- *Subiectul de actualitate de atunci era reabilitarea lui Pacepa
-
- *Aluzie la scandalul cu românii care ar fi vrut s-o răpească pe Victoria Beckham
-
- *Coreenii de la Uzina de automobile Daewoo, din epocă
Excelente!!! Felicitari! Esti cumva vizionar? 🙂
Da, sunt vizionar de benzi desenate, vorba unui amic.
Ba pardon, că şi eu sunt o vizionară de benzi desenate, deoarece le-am vizionat pe acestea şi mi-a plăcut „despre” ele !
Aş dori să mai vizonez, dacă se poate 🙂
Excelent Viorel!In Serbia in anul 1969.,la Politikin Zabavnik,a aparut un BD cu eroul Dikan,un fel de Asterix sarbesc.A avut mult succes intre cititori in ani ’70. si ’80.Chiar a aparut si pe o serie de stampile filatelistice.Autorul este Lazar Sredanovic.Ultima episoda a aparut in 2009….Pacat ca in Romania nu sa primit asa ceva,ca cum este acest proiect al tau…
Simpaticeee 😉
Apropo de desenul din stanga jos – in unele localitati exista un semn de circulatie pe care scrie „Atentie, scoala!” O fi pentru Igas ori Vanghelie, sa stie sa nu se duca acolo?
@Anna: Cu vizionatul seriei „D’acia”, mai uşor, că n-am mai făcut. Astea erau episoadele-pilot, cum se spune. Dar mai avem şi alte lucruri interesante prin mape.
@Dragan: Cred şi eu că într-o lume „normală” o astfel de serie se poate bucura de succes. Dacă îmi aduc eu bine aminte, Editura Egmont România a transpus în limba română câteva albume Asterix, dar a abandonat repede seria din lipsă de succes la public. Aşa că am rămas cu colecţia necompletată.
@Bă…nene: Ia nu te mai lega de politicieni, că ne exilează ăştia site-ul în alte ţări unde BD-ul prinde!
V-ați gândit să transformați seria asta, sau una asemănătoare, într-un webcomic asemănător cu cele americane? Știu că aveați ceva de genul acesta pe SRSF, dar n-am mai văzut nicio actualizare.
Eu am avut o tentativă dar l-am abandonat chiar atunci când a început să prindă momentum (obiectiv ca număr de vizitatori și subiectiv ca stăpânire asupra personajelor).
Nu, nu m-am gândit. Recunosc că nici acum nu am prea mare încredere în net, poate şi din cauza faptului că am trăit cu benzi desenate tipărite pe hârtie. Şi oricum, poate dau o impresie falsă, dar nu stripurile sunt pasiunea mea de bază în BD. Am văzut în ele o modalitate de a aborda presa, pe model occidental, şi , nu în ultimul rând, deschiderea unui circuit logic în formarea unei pieţe BD, care ar trebui să înceapă de la publicaţii pentru copii şi stripuri de presă, îndreptând apoi publicul, o dată cu maturizarea lui, către BD-ul mai intelectual. În plus, stripurile de presă ar fi trebuit să fie uşor de acceptat de patronii de ziare. Asta venea şi după ce fusesem, de exemplu, la redacţia ziarului „Ziua” cu un carton de BD-uri de mai multe genuri – SF, realiste, umoristice, printre care şi seria „Oscar”. Au strâmbat din nas la planşele mari şi multe, dar au fost încântaţi de ideea stripurilor. Doar că Oscar nu trata registrul social sau politic, aşa cum ar fi vrut ei. Am plecat acasă cugetând bine şi primele încercări au fost cu o serie numită „Clasa”, unde profesor era Emil Constantinescu, iar elevi erau politicienii. Doar că „Ziua” s-a răzgândit, fie pentru că le era suficient Ion Barbu cu o caricatură-două pe zi, fie că aveau un panşant pentru CDR, aflată atunci la putere. Apoi mi-a fost teamă s-o trimit şi la alte ziare pentru care nu ghicisem prea bine jocul lor politic. Oricum, revenind de fapt la adevărata discuţie (îmi cer scuze că m-am depărtat de subiect cu graţie), un webcomic trebuie alimentat periodic pentru a avea cititori, ori acest lucru cere timp şi efort pe care nu le am întotdeauna, neavând o stabilitate financiară confortabilă.
Pe de-o parte cred că un webcomic ar avea mult mai mult succes în deschiderea gustului pentru BD (cu atât mai mult cu cât poate fi acompaniat de conținut editorial), în special unui public mai tânăr, dar totuși cu oarece venituri de care se poate lipsi. De asemenea, nefiind lipit de vreo publicație și cu arhiva disponibilă, cred că formatul s-ar putea muta în timp către ceva mai apropiat de preferințele dumneavoastră.
Dar înțeleg și impedimentele.
Oricum, dacă nu mă înșel Smoking Cool Cat este unul dintre cele mai vizitate bloguri din românia, deci poate că un experiment s-ar merita.
Da, e o temă de reflecţie…
Mulţumesc pentru sugestie.
ASTERIX e al lor – ar fi o explicatie. Pacat, pentru colectionari!
Poate merge acum BAL. Sa nu ma-ntrebati de ce Bal!
WEBCOMICS: cand ai si revista tiparita, sustinere financiara, o editura si altele in spate, si „entuziasm” (dar asta n-ar fi o problema),da!
Pana la urma, cu tot avantul „virtual”, Opera ramane pe hartie. Vezi lipsa web-produselor si do-it-yourselfurilor din retrospective, carti, liste de autori, de invitati etc sau diminuarea importantei acestora.
Numarul intrarilor nu e un argument.
Pentru Viorel şi Maxim : înainte de orice, menţionez că urmează să turui nişte chestii fără să fiu în deplină cunoştinţă de cauză, fără să ştiu foarte bine tot ce presupune a publica ceva pe net, dar am să turui şi rămâne ca voi, care ştiţi mai multe, să cântăriţi :
1.mă întreb: oare în ce procent cărţile cu ilustraţii care au fermecat copilăria mea au fost înlocuite, la copiii de azi, cu filme văzute pe TV sau pe un monitor al unui computer ? Nu cumva procentul e mare? Mai ştiţi păpuşile acelea de carton pe care fetiţele le îmbrăcau cu veşminte de carton? Chestia asta se face acum cu… click-uri de mouse mâinuit de mânuţe. Dacă tot îmi ajunge copilul sau nepotul în faţa calculatorului mult mai devreme decât aş dori şi NU mă mai pot opune acestei chestii fără ca, până la urmă, să-l frustrez… ce-ar fi să ştiu că există locuri virtuale cu povestiri desenate care i se adresează? Ce-ar fi să-i placă şi să aştepte nerăbdător episodul următor şi să-i spun copilului : ok, te las să te uiţi 10 minute dar pe urmă… îmi promiţi că te bagi la culcare?
2. recent, o amică cu doar vreo 7 ani mai tânără decât mine îmi sugera să-mi descarc pe smartphone o aplicaţie pentru văzut comics-uri. Îmi spunea că ea are aşa ceva şi e încântată de asta.
3. de ce sunt momente când, nimerind pe site-ul unui fotograf sau a unui artist plastic ( dau acest exemplu pentru că despre domeniul despre care e vorba aici, la Viorel, n-am ştiut prea multe, nu până acum ) rămân clicăind acolo şi asta chiar îmi face plăcere? Gândiţi-vă la acest impact, desenul se adesează ochiului, ca prim impact iar internetul e un domeniu nesfârşit pentru asta.
4. sunt de acord, Maxim, Opera pe hârtie este. Dar nu văd de ce, fie şi doar o parte a ei, să nu fie împărţită pe Internet dacă asta este atât de simplu şi la îndemână? Exact ce spuneam cu un comentariu mai devreme. Vreau să mai văd, să mai aflu, cum spunea Viorel, şi alte lucruri de prin mape. Unde mă duc prima dată, cel mai rapid, fie şi doar ca să fac cunoştinţă cu ceea ce este valoros în mape ?
Vă rog, nu daţi cu ouă şi alte legume 😀 virtuale după mine. Mi-am căutat de scuze mai la începutul acestui comentariu-nuvelă, în speranţa că „mă scot” , la o adică. :))))))
@Maxim
Din moment ce eu am cunoscut benzile desenate prin mediul digital și cu o excepție toate benzile mele preferate în acest mod le-am citit (pentru prima oară cel puțin), una dintre ele fiind chiar un webcomic, aș vrea să contest afirmația Opera este legată inextricabil de hârtie, dar cedez în fața experienței.
Chiar considerând asta, eu din ce am înțeles, rolul acestor stripuri nu e zămislirea Operei, ci popularizarea benzii desenate, lucru pentru care Internetul ar fi chiar util. În fine, sunt perfect conștient de climatul economic în care ne aflăm și de dificultățile pe care producerea unui serial le crează, mai ales dacă nu se obține niciun profit de pe urma lui.
E doar o opțiune pe care cred că trebuie să nu o renegăm.
Anna, pe Internet ma exprim si in scris si in desen.
Alin, nici tu nu esti un argument.
Pentru mine esti o persoana bine facuta si nu-mi pasa cum te-ai facut.
Si la toata lumea: nu re-neg nimic.
@Maxim : Aşa-i, într-adevăr, şi nu de puţină vreme. Sorry dacă dădui cu nuca în perete.
Interesant. O actualizare ar fi binevenita. As fi curios cum ar iesi Baal din zapada asta….