Am urmărit cu interes pe internet o poveste destul de complicată cu o revistă de profil care doreşte să dea premii prozelor bune apărute în anul trecut. N-o să vă dau numele revistei, deşi cititorii specializaţi ştiu despre ce spun, n-o s-o fac pentru că nu despre asta este vorba aici. Problema în jurul căreia apăruseră discuţii era condiţionarea ca aceste texte, la categoria proză scurtă, să fi apărut doar în „reviste sau fanzine”, fie ele pe hîrtie, în format electronic sau online, care posedă ISSN.
Înainte de apariţia universului virtual – cel real, nu cel imaginat de William Gibson –, literatura, SF sau nu, se difuza către cititori prin tradiţionalele cărţi, dar şi prin tradiţionalele reviste care deţineau mai multe avantaje: aveau rubrici de critică sau eseistică, făceau popularizare editorială, publicau şi materiale conexe. Evident, cele susţinute financiar de vreo entitate comercială aveau şi ISSN, şi un scop comercial. Ce este oare drăcia asta numită ISSN? Pentru cine nu ştie prea multe despre el, vă pot spune că e prescurtarea de la „International Standard Serial Number”, un cod numeric standardizat de identificare a publicaţiilor seriale, iar scopul principal pentru care a fost creat este unul de clasificare ce permite identificarea unică, la nivel internaţional, a titlului unei publicaţii seriale. Avantajul periodicului cu ISSN? Păi avantajul este pentru biblioteci şi centre de documentare, codul ISSN putând facilita operaţiile de identificare, achiziţii, împrumut, schimb internaţional, dar un avantaj îl au şi cercetătorii, bibliografii şi cadrele didactice ce efectuează studii literare. Vreo legătură directă cu proza (SF în cazul de faţă) apărută în revista respectivă? Niciuna, dar nu despre asta este vorba aici.
Acum, universul virtual s-a văzut asaltat şi de variante electronice ale revistelor ce apar pe hârtie, dar şi exclusiv online. Avantajele sunt evidente: o răspândire către cititor condiţionată doar de un acces la internet şi costuri minime de producţie. Sunt mai vizibile însă textele SF?
Continuarea aici
Şi mie mi-ar plăcea o revistă virtuală precum cea despre care vorbeşti la finalul articolului. M-aş simţi bine, poate chiar precum peştele în apă, intrând într-un astfel de spaţiu virtual. Zise un cititor 🙂