Duminică dimineaţă, Naţionalul craiovean a organizat, pentru protipendada locală, o conferinţă a cunoscutului istoric şi critic literar Eugen Negrici. Fostul profesor al Universităţii din Craiova, actualmente profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, a susţinut conferinţa „Literatura în comunism, azi” şi, pentru că a existat şi un stand de vânzare a volumelor „Eugen Negrici, 70” şi „Simulacrele normalităţii”, ba la manifestare a participat şi editorul Călin Vlasie (Ed. „Paralela 45”), suspectez că de fapt a fost vorba de un turneu de promovare şi vânzare a produselor. Nu că ar fi ceva rău. Sala „Ion D. Sîrbu” s-a dovedit pe drept cuvânt mică, fiind umplută atât de foştii colegi universitari, cât şi de cei din universul culturii craiovene. Interesanta temă a fost prezentată lapidar, conţinutul ei exhaustiv putând fi consultat, cred, în „Literatura română sub comunism” sau în „Iluziile literaturii române”. Din discursul său de cca o oră, ţinut, după bunul său obicei de catedră, în picioare, am reţinut că avem o istorie a literaturii române prea firavă ca să ne putem permite să ne debarasăm de producţia literară viciată 50 de ani sub comunism şi că doar poezia a crescut, ca o floare a răului, într-un mod spectaculos, atmosfera mohorâtă fiindu-i prielnică. Întrebările puse după conferinţă au fost cam convenţionale şi de bun-simţ, totuşi manifestarea a fost salvată chiar de editorul cărţilor care s-a războit verbal cu universitarul, apărând caracterul apolitic al optzeciştilor. „Ex-centricul Alpha”, aşa cum l-a denumit Ion Buzera într-un articol din revista „Mozaicul” de luna trecută, ce poate fi citit aici, a dat apoi autografe tuturor cumpărătorilor cărţii.
PS: Era să-l uit pe moderatorul Nicolae Coande. Da, acela! Nu, n-a vorbit mult, doar a menţionat că nu i-a fost elev lui Eugen Negrici, dar că se foloseşte de acest lucru ca de un atu în urma căruia nu a căzut în admiraţia de discipol şi a putut astfel să-i studieze obiectiv opera. Curat adus din condei! Scriitor, ce mai…?
"Înălţimea-sa" Eugen Negrici
Ca orice star, sufocat de media
În ring cu Călin Vlasie (dreapta)
Coadă la carne (literară)
"Prietenului meu..." - Cum vă cheamă, domnule?
Ai primit si tu o dedicatie cu „Prietenului meu…”? 🙂
A fost prilej de adulare, sa-nteleg.
Este cu atat mai interesant ce gandeste lucidul Nicolae Coande despre opera magistrului altora.
„Unde e, iluzile M.L. care lea-m avut…?”
http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?p=5340#5340
@Marianne: Nu, în mod evident n-am cerut şi nici primit o dedicaţie.
@MAXIM:
Da, frumos spus „haiduc al literaturii române”…
Pe mine m-a amuzat teribil remarca ta cu dedicatia…mai ales acel: „Cum va cheama, domnule?”:)))
Bedeistul Viorel a alaturat mestesugit (=intregit) imaginea distanta cu un text de apropiere admirativa, producand un prim efect de relaxare „in deschiderea” celor de reflectie.
Eu, prin intermediul lui MAXIM, cred ca am mai multi prieteni neintalniti si necunoscuti decat…
„Prietenul” lui Eugen Negrici este implicit desi anonim.
N-as prefera „fan”.
@MAXIM
Alaturarea celor 2 sintagme este hilara…
Prieten ti-e o persoana pe care o cunosti foarte bine, cu care ai impartit bune si rele si pe care nu esti nevoit sa-l intrebi cum il cheama. Parerea mea! 🙂
Eu cred ca Viorel asta a si vrut sa sublinieze: comicul situatiei…