Puţin răvăşit la acest final de an din cauza unei veşti din cele de care nimeni nu vrea să aibă parte. O bună şi veche prietenă, Constandina Paligora, a părăsit această lume, orientându-se spre una mai bună, acolo unde SF-ul pe care l-a ctitorit atâţia ani în calitate de redactor al colecţiei Fantastic Club a Editurii Albatros este realitate. Dina nu este doar o parte importantă a SF-ului românesc, ci şi a istoriei mele, căci de excelentul partener de discuţii care a fost mă leagă zile, săptămâni, ani de dialoguri literare şi nu numai. Un om care poseda şi simţul umorului şi spiritul camaraderiei – fandomul îi cunoaşte aceste calităţi foarte bine –, aşa încât deseori uitam că e doar o femeie şi o tratam ca pe un prieten masculin. De unde şi apelativul „Dinu”, cu care o gratulam. Se rupe întotdeauna ceva în mine când aflu că un martor al acestei lumi trece „dincolo”, lăsând în urmă fragmente importante din viaţa mea doar în chip de amintiri, care amintiri, aşa cum bine ştim, devin ficţiuni maleabile, transformându-se în legende sau căpătând proprietăţi onirice.
Drum bun, Dinule, nu spun „adio”, căci, în universul paralel spre care ai pornit şi în care te-ai regăsit deja cu marea ta iubire – Augustin Corneliu Giagim – ne vom întâlni cu toţii odată şi-odată şi ne vom continua poveştile despre lumea pe care tocmai ai părăsit-o.
Bucureşti, 27.10.1983 – la cea de-a 13-a Convenţie Naţională SF.
La un cenaclu de noapte, mai 1983 – Zilele Helion, Timişoara.
Echipa craioveană de la Primul Salon Naţional BD – 26-27 nov. 1991, la Palatul Copiilor, Bucureşti. De la stânga: Mircea Rancea, subsemnatul, Dina Paligora, Mircea Liviu Goga, Marian Mirescu.
Dragi prieteni, in aceasta perioada trista si ravasita, sa ne amintim cu drag de lumea lui Dina. Sa ne indergaduim speranta ca sufletul ei, liber acum in universul paralel cu Augustin Corneliu, vorbeste acum cea mai frumoasa arta. Sa alinam tristetea prin gandul ca sufletul ei ramane viu prin cartile si povestile sale. Ea ramane prezenta prin amintirile lasate si sentimentele profunde pe care ea ni le-a inspirat.
Este cu adevarat trist sa auzi de plecarea unei persoane dragi din aceasta lume, iar vestea despre Despina Paligora m-a afectat profund. Ea a fost nu doar o prietena fidela, ci si o parte importanta a istoriei mele, cum bine a mentionat autorul acestui blog. Prin dialogurile literare si discutiile interminabile, am reusit sa legam o prietenie solida, iar dovezile acestei prietenii sunt reprezentate de amintiri care devin, la randul lor, fictiuni maleabile. Nu ma despart cu „adio”, draga mea Dinu, pentru ca sunt convinsa ca ne vom revedea intr-un univers paralel, alaturi de Augustin Corneliu Giagim, marele tau iubit. Drum bun pana atunci si sa stii ca fiecare dintre noi va pastra amintirea ta vie si va continua sa scrie povestile despre lumea pe care ai parasit-o.
Sunt profund intristat sa aud despre vestea trista de la finalul acestui an. Dina a fost o prietena veche si buna care m-a impresionat mereu prin pasiunea si devotamentul sau pentru literatura SF. Ne-am legat de-a lungul anilor prin discutii interesante si am impartasit multe momente memorabile. A fost un om remarcabil, plin de umor si camaraderie, iar eu o consideram un prieten apropiat, indiferent de faptul ca era o femeie. Suntem mereu greu incercate cand pierdem oameni dragi si, desi stiu ca acum te afli intr-un loc mai bun alaturi de iubirea ta, ma doare sa realizez ca nu vom mai putea continua conversatiile noastre despre lumi fantastice si povesti SF. Drum bun, Dinule, si sper ca intr-o zi ne vom reintalni si vom continua sa discutam despre universul pe care l-ai lasat in urma. Te voi purta mereu in inima mea si iti multumesc pentru amintirile frumoase pe care mi le-ai oferit. Odihneste-te in pace.