Incredibil! Un scandal în lumea benzilor desenate româneşti! Citesc aici şi mă minunez, pentru că nu vine din partea autorilor BD, singurii îndreptăţiţi să protesteze dacă au vreo nemulţumire şi slavă Domnului că au o grămadă, ci a celui care a beneficiat de pe urma lor.
Ce-l supără de fapt pe domnul Dodo Niţă? Că i s-a confiscat jucăria? Că nu mai e el cel implicat în organizarea Salonului de Bandă Desenată şi că alţii sunt cei care mănâncă banii instituţiilor culturale? Lumea se schimbă de la o secundă la alta şi este firesc ca noul să ia locul vechiului, orice nouă generaţie de creatori încalcă tabuuri şi scuipă pe canoane. Nimic nu este etern, cu atât mai puţin rolul de Papă român al benzilor desenate. Iar domnul Dodo Niţă ar fi trebuit să ştie că un Papă BD, ca să merite acest nume, e necesar să tolereze sub mantia lui şi pe „revoltaţii” care încearcă ceva nou în domeniu. Pentru că spun un lucru, şi nu de azi, de ieri, nici nu sunt singurul care afirmă asta: banda desenată în sistemul vechi, „nostalgic”, nu a prins în zilele noastre pe piaţa românească. Cititorii români de benzi desenate „care ar dori să se întîlnească cu creatori ai personajelor cunoscute de ei: Pif şi Hercule, Rahan, Asterix şi Obelix, Tintin, Masquerouge, Ştrumpfii, Marsupilami, Yakari etc.”, ca să-l citez pe domnul Dodo Niţă, n-au dat năvală în valuri-tsunami atunci când, de exemplu, Patrick Cothias şi André Juillard, creatorii lui „Masquerouge”, au venit la Braşov, la un salon BD. Manifestarea a fost salvată de elevii aduşi în excursie de alianţele franceze din ţară. Care elevi nu ştiuseră cine e Masquerouge până atunci. Cât despre cititorii „profesionişti” români de benzi desenate care ar cunoaşte toate personajele enumerate de domnul Dodo Niţă, mi-e teamă că pot fi număraţi doar pe degetele a două mâini. Toate încercările de reeditare a revistelor Pif şi Rahan au eşuat lamentabil în România. N-o să reiau eşecul financiar al ultimei încercări marca Adevărul – dacă veţi căuta pe net veţi găsi relatări ale mediei despre trista poveste. Nu o să vă spun nici de câţi vizitatori s-a „bucurat” salonul din vară de la Constanţa. E clar aşadar că vremea „nostalghiei” s-a dus şi că e rost să se mai schimbe câte ceva. N-o să încercăm aceeaşi formulă falimentară la nesfârşit. E vremea tinerilor, iar dacă ei, cu năstruşniciile şi teribilismul specific vârstei, reuşesc să atragă românii spre BD este foarte bine. Românii au dovedit că nu sunt interesaţi de poveşti BD clasice, revistele BD nu pot respira în atmosfera românească, aşa că poate doar un tratament-şoc plin de „sex, nebunie şi angoasă” poate că va trezi în ei vreo fărâmă de interes.
Ce-l mai deranjează pe domnul Dodo Niţă? Că „cel mai trist şi dezamăgitor e faptul că la Salon, organizat la Bucureşti, capitala României, nu sînt invitaţi şi autori români de benzi desenate”. Şi dacă facem un salon strict străin ce are? Măcar aşa lumea va vedea ce e şi cum trăieşte banda desenată în alte părţi. Ca să nu spun că un autor român de BD, pentru a fi invitat special, ar trebui să aibă o operă solidă în spate şi să fie recunoscut de public, cam ca Mircea Cărtărescu în literatură. Care, apropo, nu cumva este invitat la acest salon, la lansarea albumului „Travesti”, desenat de Baudoin după cartea sa şi editat de prestigioasa editură Humanitas?
Ce-l mai deranjează pe domnul Dodo Niţă? Că Administraţia Fondului Cultural Naţional a sprijinit cu 320 milioane lei apariţia în româneşte a „Cărţii lui George”, publicată de Hardcomics şi Jumătatea plină, şi nu i-a dat pentru „Revista Pif Gadget – Odiseea unui mit (Interferenţe româneşti în viaţa celei mai cunoscute reviste BD din Europa comunistă), de domnul Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu. De ce? Pentru simplul motiv că proiectul celor doi nu a întrunit punctajul necesar. Sunt de vină cei de la Hardcomics şi Jumătatea plină? În opinia domnului Dodo Niţă, da. „Hardcomics a luat cîteva sute de milioane de lei de la contribuabilii români ca să traducă din română în engleză şi să tipărească o carte de mîzgăleli în 2010, iar în 2011 Jumătatea plină sustrage alte sute de milioane de lei de la cetăţeni amărîţi care îşi închid caloriferele şi dîrdîie în frig deoarece nu au bani să-şi plătească factura de căldură, pentru a retraduce în româneşte aceeaşi mizerie.” Dacă banii i-ar fi împuşcat cuplul Niţă-Ciubotariu, cetăţenii n-ar mai fi dârdâit de frig în apartamente. Ar fi dârdâit la coadă, să cumpere volumul aventurilor lui Pif în perioada comunistă.
Concluzia poveştii cu finanţarea şi organizarea unor proiecte culturale? În opinia domnului Dodo Niţă, „aceasta este deci manifestarea culturală «Salonul European de Bandă Desenată» propusă de institutele culturale din Bucureşti, dirijate de Jumătatea plină.” Wow! Dacă Jumătatea plină dirijează institutele culturale din Bucureşti, chapeau! No comment!
Domnul Dodo Niţă îşi încheie pledoaria furibundă cu o prognoză apocaliptică: „Mă îndoiesc însă că un pasionat de benzi desenate normal la minte va călca pragul manifestării”. Păi domnia-sa e trecut în program cu lansări de volume, să înţelegem că nu va trece pragul manifestării sau că nu e pasionat de BD? Să înţeleg că nici tovarăşul său de arme, Alexandru Ciobotariu, care a beneficiat şi el de finanţări ICR pentru deplasări prin lume cu banda desenată românească, nu va călca pragul manifestării? Apropo, nu cunosc detalii atât de fine, dar bănuiesc că este şi el implicat în organizare, nu? Oricum, a făcut parte din contingentul celor criticaţi de domnul Dodo Niţă la reprezentarea BD româneşti la New York (vezi finalul articolului de aici).
În fine, domnul Dodo Niţă ne dă, în stilul domniei-sale, un avertisment sever dacă cumva am dori să vedem salonul, că ne-am încadra în categoria pasionaţilor de benzi desenate care nu sunt normali la minte. Mulţumim pentru „aprecieri”, domnule Dodo Niţă, ţin însă să-ţi dezvălui că desenatorii BD nu sunt chiar oameni normali. Ei sunt bântuiţi de angoase, sunt indivizi foarte sensibili, au viziuni, obsesii şi vise aparte, ca toţi artiştii. Care artişti, dacă ar fi „oameni normali la cap” nu ar crea ceea ce vezi dumneata în expoziţii, ce asculţi la concerte şi, nu în ultimul rând, ceea ce citeşti în albumele BD.
PS. Cine sunt, totuşi, cei „doi impostori auto-intitulaţi Jumătatea plină”, că nu le-am găsit numele în tot textul supărării? Sau domnul Dodo Niţă a analizat doar jumătatea goală?
„Incredibil!|” Incepi bine 😉
E de fapt INEVITABIL, ceea ce unii nu vedeau.
De unde si rostul acestor comentarii si acestei luari de pozitie.
Lamuritor in larma din jur.
„Incredibil” se referea la faptul că n-aş fi crezut un posibil scandal sau o revoltă în BD din partea acestei persoane, deşi câteva semne erau prin articolele în care înfiera cu mânie proletară viciile şi destrăbălarea. Culmea e că o făcea şeful asociaţiei bedefililor ! 🙂
Eu cred ca noua generatie are drumul ei si cititorii ei.Daca noii cititori doresc sa vada desene strambe treaba lor. Daca pana acum nu s-a putut implementa bunul gust in materie de bd este o discutie intreaga.Aminintiti-va de fenomenul muzical manele care a prins si ascultatorii tineri.Asa timpuri,asa arta.Fiecare e liber sa citeasca ce vrea.Noi,autorii din generatia clasica am incercat multi ani sa facem valuri.Dar se pare ca nu am reusit sa fim in constiinta celor de acum din cauza ca nu prea am avut pagini publicate la scara mare.Eu nu am citit articolul bomba care a declansat supararea.
Există în textul meu o trimitere către articolul cu pricina. Ca să subliniez puţin ideea din textul meu, articolul domnului Dodo Niţă nu vizează condiţia autorului de bandă desenată… să-i spunem tradiţională, ci faptul că nişte tineri, cu experimente grafice novatoare au organizat un salon de bandă desenată pentru a-şi promova produsele artistice. Ce-l supără pe domnul Niţă este faptul că nu el organizează salonul. Nu ştiu dacă face acest lucru dintr-un orgoliu nemăsurat sau sunt nişte interese financiare la mijloc, dar tonul virulent şi inchizitor nu-i face cinste, mai ales că încearcă să cenzureze acţiunile îndrăzneţe ale unor tineri. Vom vedea şi noi dacă rezultatele acestui salon au fost cele scontate şi vom analiza ulterior. În niciun caz nu vom ridica tonul încercând să interzicem acţiunile tinerilor. La cât de nedezvoltată e piaţa BD din România, e loc şi pentru experimente care poate că vor relansa genul, n-avem de unde şti.
Eu am alta opinie despre acest salon.Am fost in vizita.De la inceput afirm ca nu am nimic cu noul val.Dimpotriva eu il asteptam de mult si doresc sa creasca.Insa nu sant de acord cu „altceva” care il pun pe seama organizatorilor.Macar 2 mp de zid puteau sa puna la dispozitie si celor care anul acesta chiar au publicat pe bune (dl.Manu,A.Barbu,I.Popescu,V.Ivan si de ce nu si eu ).Singurii agreati de organizatori sunt Ciubi si Branea .Sa nu uitam ca la toate saloanele „clasice”,tinerii au fost primiti cu bratele deschise si saloanele au fost oprtunitati de lansare pentru ei.Deci nu le-a pus nimeni stavila.
Acesta nu a fost un salon de experimentare,ci unul de omisiune a celor consacrati.
Belgia nu a uitat sa expuna pe Herge,Dany,Hermann si ceilalti barosani ai lor.
Romania alaturi de Rusz,Ciubi trebuia sa aminteasca de Tanase,Anghel,Parligras,Manu,Ivan.Macar un pic.Ca merita! Auzi scuze la ei : nu a fost spatiu.Ba a fost spatiu,numai sa vrei sa-l atribui.Cam asta am vazut.
Nu le ţin partea organizatorilor, dar probabil că au mizat pe un salon exclusiv „noul val”. Într-adevăr, în program ar fi putut avea şi un moment cu producţile celor care au publicat în acest an, cum bine remarcai, dar probabil că nu le-a dat prin cap. Dar acesta nu e un capăt de lume. Livia Rusz a fost o idee bună. Alături de Cărtărescu, pare să fie o miză bună pentru salon. Poate la anul, sau organizatorii ALTUI salon să gândească expoziţii tematice colective – generaţia anilor 60, de exemplu, sau „optzeciştii”, remember „Cutezătorii” vechi (ca Dilema veche!), ca să mulţumească un număr cât mai mare de desenatori. Idealul ar fi să apară un număr mai mare de saloane, care să intre într-o competiţie valorică şi de originalitate. Ar fi şi un acroş repetat pentru public, care să se obişnuiască cu BD. Dar eu, desigur, visez cu ochii deschişi – vorbim de saloane atâta vreme cât banda desenată nu ocupă un loc important pe piaţa publicistică românească. Faptul că aţi fost doar cinci autori care aţi produs anul acesta ceva vizibil mi se pare trist. Propun altceva: hai să renunţăm puţin la jocul de-a saloanele, ca singurul eveniment BD într-un an, mai ales că, de aproape 20 de ani, în urma lor n-am văzut o revigorare a benzii desenate, şi să ne concentrăm pe cum să publicăm, cum să ne promovăm produsele şi cum să ajutăm editorul să „mărite” marfa în beneficiul tuturor. Aştept de la tine sau de la alţii invitaţie la o expoziţie personală de planşe BD care să îţi (sau să le) promoveze albumele şi persoana. Nu-i mai interesant aşa?
Dragul meu fost prieten,
Unii oameni îmbătrânesc urât. Nereuşind să facă nimic în viaţă ei devin cu timpul ranchiunoşi şi cârcotaşi si se ceartă cu cei apropiaţi, cei care au avut sau au griijă de ei. E un lucru cunoscut de când lumea şi pământul.
Ai văzut că nu am răspuns înţepăturilor şi provocărilor, criticilor tale pline de veninul ranchiunii. Continui să mă provoci şi aş vrea să-ţi reamintesc anumite lucruri odată pentru totdeauna.
Mă acuzi că eu aş fi beneficiat de pe urma benzii desenate, că m-am îmbogăţit de pe urma institutelor culturale. Ai vreo dovadă pentru aceste alegaţii? Nu ai fost alături de mine de atâtea ori când scoteam bani din buzunar pentru tine şi pentru alţii, ultima oară anul trecut, la restaurant, cu S.F.?
Lui Daniel nu-i porţi ranchiună când ne-a furat banii, ai tăi şi ai mei, de la editura înfiinţată de tine…
Imi porţi mie, pentru că am făcut nenumărate drumuri la Bucuresti, bătând la porţile ziarelor şi editorilor pentru a publica benzile cui? Că eu nu sunt desenator.
Când ai luat bani, tu şi Statler, de la Mini Azi, suplimentul pe care eu l-am înfiinţat (şi nu am primit nici un ban pentru asta) au fost buni? Când te-am informat de concursul Micul prinţ şi am stăruit să publici albumul Caragiale în benzi desenate, pentru că ştiam că va fi anul „Caragiale” au fost bune cele 10 milioane pe care le-ai luat în 2002?
Nu, Viorel, pe mine nu m-a deranjat deloc faptul că aţi încasat 600 de milioane de lei de la Regia Autonomă de Apă şi câte 70 de milioane anual de la Primăria Craiovei (aşa cum te-a demascat fosta ta colegă de la ziarul Inainte, Lia Olguţa). Nu m-a deranjat pentru că îmi plăcea revista, deşi nu era pornografică, şi in felul acesta îţi mai completai şi tu veniturile, că ştiu că nu te dau banii afară din casă.
Da, Viorel, m-a deranjat când nişte escroci au luat de la AFCN 600 de milioane de lei, mai întâi ca să traducă din română în engleză o carte de mâzgăleli şi apoi s-o traducă înapoi din engleză în română. Cred că pe orice om de bună credinţă l-ar deranja acest lucru, în afară de cei înecaţi de ranchiună.
Nu, Viorel, nu m-a deranjat faptul ca The Book of George a luat 600 de milioane şi cartea mea despre nostalgia Pif (nostalgie pe care o avem şi tu şi eu şi alte mii ca noi) nu. Nu m-a deranjat pentru simplu motiv că pentru Istoria BD româneşti (în care tu ai un loc privilegiat) chiar s-a stat la coadă. Si , deşi costa 600.000 de lei, ea s-a epuizat în câteva luni (aşa cum, dacă nu ai fi orbit de ranchinună, ai vedea pe site-ul editurii Vellant), fără să beneficieze de nici un ajutor financiar din partea nimănui, decât al cititorilor.
Nu, Viorel, nu mai aştept să-mi mulţumeşti că tu ai primit gratis această carte.
Pomeneşti de salonul BD de la Braşov, unde într -adevăr, datorită locaţiei greu de găsit, a fost mai puţin public decât la cel de la Craiova – 96 (pe care văd că îl ridici în slăvi, pentru că te-am pus pe tine invitat de onoare). Ambele au fost organizate de mine şi de partenerii mei.
Nu menţionezi însă cine ţi-a plătit călătoria la Braşov. Nici cine ţi-a plătit, din buzunarul propriu, cazarea, sau cum râdeai de mine când, obosit şi stresat, îmi vărsam maţele în chiuvetă.
Scrii că eu am mâncat banii institutelor culturale? Pe banii cui ai fost în 1993 la festivalul BD de la Charleroi (şi cine a stat în ploaie în faţa ambasadei Belgiei ca să-ţi ia viza, că tu nu aveai bani nici de un bilet de tren?). Pe banii cui ai fost la Festivalul de la Torino în 2002? Pe banii cui ai fost acasă la Louis Cance, desenatorul lui Pif, care ţi-a oferit o planşă originală doar pentru că erai prietenul meu? Dacă brusc ai devenit pasionat de benzile desenate vulgare şi triviale, de ce ai mers la Louis Cance şi nu te-ai dus la Cărtărescu şi Baudoin acasă, să-ţi dea ei planşe originale?
Imi pare foarte rău că ai deschis cutia Pandorei, Viorel.
Dar cel mai rău îmi pare că, deşi anul acesta au apărut zeci de benzi desenate, multe slabe şi câteva chiar pornografice, tu ţi-ai pornit cruciada contra benzii desenate româneşti cu cea desenată corect de un om pe care acum 25 de ani îmi spuneai ce mult îl admiri. Ai fost acasă la Puiu Manu, Viorel, ţi-a dat să mănânci şi drept mulţumire, scrii ditamai articolul ranchiunos şi plin de minciuni.
Nu eşti tu Viorel pe care l-am cunoscut acum 25 de ani, cu a cărui prietenie mă mândream.
Dacă nu ţi-aş recunoaşte scriitura în celelalte articole pe care le scrii, cu cerneală şi nu cu ranchiună, nici nu aş crede că eşti tu, pentru că internetul a devenit cea mai uşoară cale a rataţilor pentru a se băga şi ei în seamă.
Asa cum scrii şi tu, lumea se schimbă de la o secundă la altă. Din păcate post-comunismul şi viaţa prin redacţii triste te-a schimbat şi pe tine, dar în modul cel mai dezamăgitor cu putinţă.
.
Deşi mi-ai interzis(sic!) voi continua să scriu despre BD-urile tale, pentru că ele rămân de referinţă, atât pentru mine cât şi pentru mulţi pasionaţi de BD. Cei pe care tu scuipi acum.
Am impresia ca banuiesti ceva.Chiar ma chinui acum sa imi organizez un „salon personal”bd.Daca reusesc sigur voi anunta.Daca nu o sa dea navala publicul, macar prietenii sa vina .Calea si-o face fiecare.Nu la saloane europene.Oricum la mine in atelier este salon bd permanent.
Domnule Dodo Niţă,
Mulţumesc pentru „gratulări”. Sunt deja familiarizat cu limbajul dumneavoastră, de când aţi binevoit să etichetaţi toţi membrii Benzii Desenate Craiovene (eu, Marian Mirescu, Cristi Ciomu, Valentin Iordache), pe care probabil că i-aţi trecut tot la capitolul „foşti prieteni”, ca „chichiricioşi şi cârcotaşi” care ne plângem „de 20 de ani că nu apare nimic în România”, doar ca să ne „bătem cu pumnul în piept ca noi am (re)inventat banda desenată românească”, în acel mail pe care, „cu generozitate” l-aţi trimis la mai multe persoane din lumea BD, inclusiv prietenului nostru din Serbia, ca ei să ia aminte să nu cumva să stea ca noi, la o bere, şi să îndrăznească să discute pe marginea fenomenului BD atâta vreme cât domnia voastră vă aflaţi „la putere”. Puteţi băga acest mail în „Istoria Benzii Desenate Româneşti, ediţie revizuită”, ca generaţiile următoare să ştie cum vă comportaţi cu autorii BD.
Voi continua să mă adresez dumneavoastră ca şi până acum, cu apelativul de „domn” şi să nu ingerez elemente din viaţa privată într-o analiză a activităţii BD publice. Eu pot să rămân, pentru dumneavoastră, un bătrân urât, un ranchiunos, un cârcotaş, un tip care n-a făcut nimic în viaţă (deşi parcă vă contraziceţi puţin afirmând că „voi continua să scriu despre BD-urile tale, pentru că ele rămân de referinţă, atât pentru mine cât şi pentru mulţi pasionaţi de BD”!). Nu mă deranjează să mă caracterizaţi astfel, atâta vreme cât pe alţii i-aţi făcut „impostori”, „escroci”, „paraziţi”. Adică se poate şi mai rău, domnule Dodo Niţă!
Nu v-am acuzat de nimic, domnule Dodo Niţă, am analizat datele şi ieşirea dumneavoastră publică, pentru a afla cauzele supărării. Am acest drept, o fac într-un spaţiu personal şi nu oblig pe nimeni să fie de acord cu mine. Nu sunt un lider de opinie.
Remarc însă că v-aţi luat în serios rolul de Papă BD: acum îmi imputaţi mie şi altor autori BD faptul că aţi achitat nişte consumaţii la restaurant? Ţin minte că dumneavoastră v-aţi oferit. Din păcate am aflat târziu sfatul lui Mircea Badea că nu trebuie să accepţi ca cineva să-ţi plătească consumaţia pentru că în mod cert mai târziu îţi va pretinde ceva la schimb.
Editura de care pomeniţi a fost înfiinţată de mine cu banii mei pe care i-am împrumutat de la CAR. M-am retras dezamăgit după povestea cu furtul lor, fără să am vreo pretenţie pecuniară, pentru că iniţiativa avusese o dimensiune prietenească şi de încredere, mai mult decât una financiară. Dumneavoastră, domnule Dodo Niţă, v-aţi judecat cu acel al treilea asociat şi i-aţi luat mobila din casă, vă amintiţi?
Povestea de la MiniAzi, v-o reamintesc: mi-aţi solicitat, pentru că nu aveaţi materiale să susţineţi acel supliment, să vă dau benzi desenate. Deşi n-am fost de acord pentru că se plătea prost, v-am dat planşele din cartea BD apărută deja în 1991 – „Escală pe Tobra”, pe care m-am muncit să le şi colorez. Informarea cu concursul Micul prinţ vă aparţine, e adevărat, deşi nu m-am gândit că trebuie s-o trec la capitolul „datorii morale”, dar ideea cu Caragiale în benzi desenate îmi aparţine şi aţi văzut-o doar în ultima zi, când am trimis plicul la concurs (apropo: parcă nu v-am văzut la festivitatea de premiere, deşi ar fi fost frumos să participaţi, să fie oare pentru că nu era ideea dumneavoastră?)
Cât despre povestea cu cele 600 de milioane de lei de la Regia Autonomă de Apă destinate Sărăbătorilor de iarnă ale oraşului, ştiţi foarte bine că banii s-au mişcat prin asociaţia noastră pentru că Primăria nu avea voie să mai facă plăţi în acest sens, există acte care justifică fiecare bănuţ, cum puteţi crede că cineva îţi dă vreun ban în ziua de azi ca să-l bagi tu în buzunar? Presa aservită politic a exploatat faptul ca pe o acţiune ilicită în favoarea altui partid. S-a dovedit a fi un foc de paie, altfel nu credeţi că acum aş fi înfundat puşcăria, eu şi colegii mei de asociaţie? Iar cele 70 de milioane (văd că sunteţi invidios pe banii ăştia care nu au tangenţă cu saloanele BD), Primăria nu a făcut niciun secret că ni i-a dat pentru organizarea a două concursuri naţionale de desene pentru copii, care s-au soldat cu câte o expoziţie în incinta Primăriei, iar la fiecare din ele, au fost premiaţi câte 70 de copii cu premii grele (păpuşi, maşinuţe, blocuri de desen şi truse de creioane personalizate, căni şi tricouri imprimate Oscar, sucuri naturale şi figurine de ciocolată pentru fiecare copil). Adăugaţi la aceasta şi un Carnaval Oscar la care participă de 1 iunie toate grădiniţele din oraş şi judeţ şi veţi avea dimensiunea a ce reprezintă aceşti bani.
(„Da, Viorel, m-a deranjat când nişte escroci au luat de la AFCN 600 de milioane de lei…”, „Nu, Viorel, nu m-a deranjat faptul ca The Book of George a luat 600 de milioane…” – asta n-am priceput-o).
Despre Istoria benzii Desenate româneşti unde îmi apar ilustraţii fără să mi se fi cerut permisiunea n-am comentat deoarece mi-aţi dat-o gratis, deşi v-am întrebat cât mă costă. Nu ştiam că trebuie să şi mulţumesc pentru ea din simplul motiv că nu v-o cerusem, am crezut că e de protocol.
Acum am aflat că saloanele BD au fost organizate pe banii dumneavoastră. Eu credeam că Serviciul cultural francez şi alianţele franceze erau implicate în finanţarea acestor manifestări. În fine, recunosc cinstit că familia dumneavoastră m-a luat cu maşina ei, dar nu credeam că oferta pe care am primit-o îmi va fi trecută la catastiful dvs. la rubrica „ţi-am plătit”.
Nu ştiam nici că la Chaleroi dumneavoastră aţi fost cel care a plătit transportul cu avionul şi cazarea grupului de patru autori BD care am fost invitaţi la demersul regretatului Pierre Pascal. Aşa să fie, sau primăria Charleroi a plătit factura? Să spună şi Valentin Tănase, Valentin Cristescu sau Marian Mirescu! Iar la Torino e şi mai interesantă povestea, pentru că dumneavoastră nu puteaţi să vă duceţi singur, pentru că nu eraţi autor BD. M-aţi convins să merg spunându-mi să nu-mi fac griji de costuri, că vom rezolva cumva. Şi aţi rezolvat, recunosc, convingându-l pe domnul Lafont să achite nota din banii alianţei. La Louis Cance am fost cu trenul pe care l-am plătit din banii mei. Nici cazarea n-aţi plătit-o dumneavoastră, a plătit-o omul deosebit care este Louis Cance.
Şi mie îmi pare rău de deschiderea cutiei Pandorei, dar dumneavoastră aţi început, domnule Dodo Niţă! Sunt bune aceste reproşuri personale pe care mi le-aţi făcut – în felul acesta ceilalţi autori BD vor înţelege acum altfel „generozitatea” dumneavoastră şi ce îşi vor lua dacă vor îndrăzni să ridice vocea. Vor înţelege astfel şi de ce a „dispărut” de pe firmament Sorin Anghel, pe care l-aţi îngropat definitiv. Probabil că voi avea aceeaşi soartă, dar nu-mi pasă deoarece nu mi-am făcut din bandă desenată un titlu de glorie, ci doar un mod de viaţă. Care e infinit mai plăcut decât jocurile dumneavostră.
Eu, în calitate de bătrân urât, ranchiunos, de tip care n-a făcut nimic în viaţă, de chichiricios şi cârcotaş, aşa cum m-aţi definit, voi continua să-mi spun părerea despre apariţiile BD, despre manifestările BD, aşa cum se văd ele din poziţia cititorului şi iubitorului de benzi desenate care sunt. Şi nu mă voi sfii să spun şi carenţele. Îmi dă această legitimitate experienţa de cititor şi de autor BD amator. Şi vă asigur că plata unei mese la restaurant sau o cafea nu îmi va modifica opiniile.
aceste certuri nu fac bine nimanui!
dupa ce ca sunt putini oameni care fac benzi desenate si SI MAI putini cei care le promoveaza si organizeaza evenimente, acum se creaza conflicte si tensiuni pentru ce?…
imi pare rau sa vad ca atacati pe cine nu trebuie!
Domnule smokingcoolcat, nu vă cunosc şi bănuiesc că sunteţi destul de tânăr. Eu am afinităţi cu banda desenată de vreo 48 de ani, iar producţiile de până în 89 nu mai sunt inedite pentru mine. Vreau să vă spun că de vreo 20 de ani, banda desenată românească nu prea mai face progrese, tocmai din cauză că este cum spuneţi: sunt puţini cei care fac benzi desenate pentru că piaţa românească este cum este. Autorii BD cu vocaţie adevărată lucrează deja pentru edituri străine de profil. Restul celor de aici sunt „veşnicele speranţe” ale căror creaţii nu le amendăm la justa valoare pentru că „sunt puţini cei care fac benzi desenate”. Salonul BD, demarat în 1991, era visat de noi (şi de domnul Dodo Niţă, evident) ca un eveniment de promovare a produselor şi activităţii explozive a benzii desenate, ţinută cam sub preş înainte de 89. Nu numai că nu s-a întâmplat aşa, dar cu timpul salonul a devenit un eveniment mai mare decât producţia în sine de BD, iar domnul Dodo Niţă şi-a însuşit nişte privilegii care, crede dânsul, îi permit să-şi jignească mai întâi foştii amici din Craiova, autori BD, iar mai apoi şi pe cei care îndrăznesc să facă un salon, altul decât cel pe care îl organizează domnia-sa, de parcă ar fi monopolul absolut al domnului Dodo Niţă. Asta era ideea, dacă n-aţi înţeles-o. Limbajul şi eptitetele folosite de domnia-sa arată de fapt cine atacă, eu am făcut doar nişte analize punctuale. Ceva însă îmi spune nu numai că aţi înţeles toată tărăşenia, dar jucaţi şi dumeavoastră un joc ciudat: „imi pare rau sa vad ca atacati pe cine nu trebuie!” Pe cine trebuie, domnule smokingcoolcat, să… atac?
intr-adevar nu cunosc toate dedesupturile evolutiei bd-ului la noi dupa 89 si sincer sa fiu dedesupturile ma intereseaza mai putin si nu sunt de acord cu spalatul rufelor in public.
ceea ce ma intereseaza pe mine sunt rezultatele adica 20 de ani de saloane care au adus autorii mai aproape unii de ceilalti – eu unul mai toti autorii pe care ii stiu (mai ales din vechea garda) la Constanta i-am cunoscut – pentru ca acele saloane au fost mediatizate si acolo am fost si eu invitat si am mers cu placere de fiecare data (la fel cum as onora orice invitatie, indiferent cine o face). bineinteles ca si aceste saloane se puteau organiza mai bine, intotdeauna e loc de mai bine dar ele s-au facut cum s-au facut si zic eu si-au atins o parte din obiective.
alte rezultate incontestabile sunt Istoria Benzii Desenate Romanesti, Salonul European de Banda Desenata din 2010 (eveniment nascut tocmai cu ocazia lansarii Istoriei BD) si Muzeul Benzii Desenate. Acestea 3 valoreaza atat de mult pentru promovarea benzii desenate din Romania incat n-as stii de unde sa incep sa le enumar beneficiile!
nemultumirea d-lui Dodo Nita vine din faptul ca in cadrul salonului de anul asta sunt promovate mai degraba benzi desenate alternative, unele chiar pornografice, cum zice dansul, in detrimentul bd-urilor si autorilor de valoare, straini dar mai ales romani.
Ceva laconic: mare, mare atentie la lucrarea Elabuga si la cei doi autori George Dragan si Alex Talamba.
Ceva… laocoonic :), Concret Ramirez: le acordam mai ales atentie.
http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?p=5226#5226
Eu si Viorel am citit-o si am amutit HAHAHA…deocamdata
Domnule MAXIM, ce ați dat acolo este o parafrazare a desființării de către domnul Niță a comentariilor mele asupra Istoriei Benzii Desenate Românești?
Stimabile, dadusem legatura pentru ca sa arat lumii, lumilor, fie si paralele, ca acordam atentie productelor BD din tarisoara noastra, car sunt admirabile, sunt sublime, putem zice, si, normal, foarte rare! Cum altfel?
Ca prin imprejururi ati gasit si rezumatul unui discurs, in fapt o analiza de tip nou pe intelesul tuturor a textelor cu subiect, arareori si cu predicat, a textelor cu subiect, ziceam, BD, analize cu care ma mai indeletnicesc din deformare profesionala… inseamna ca m-ati prins cu mana in sacul in care cotrobaiti si dumeavoastra pe webcomics.ro
Onorabile, MAXIM este un personaj virtual cu sensibilitatile lui, dar care nu se formalizeaza.
ALIN, care va sa zica…?
Despre „contaminarea deliberata a publicului cu virusul prejudecatilor” si altele in „Benzile desenate si canonul postmodern”, sau, si mai contextualizat 🙂 aici http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=422&start=60