Ieri am participat la ediţia a III-a a Colocviilor Ion D. Sîrbu, unde un mic merit am şi eu, pentru că sunt realizatorul afişului. A participat, ca de fiecare dată, şi soţia regretatului scriitor, doamna Elisabeta Sîrbu. În rest, participanţii au susţinut comunicări care au vizat fie momente esenţiale petrecute în compania scriitorului-memorialist, fie analiza operei acestuia. Sper ca organizatorii – Casa de cultură a municipiului „Traian Demetrescu” din Craiova, împreună cu Nicolae Coande, iniţiatorul proiectului „”Scriitori la Tradem”, să reuşească să şi publice aceste comunicări, altfel foarte interesante.
Nu l-am cunoscut personal pe cel mai important memorialist dintre scriitori, păstrez doar secvenţial, imagini cu domnia sa la Lectoratul francez din Craiova, în anii 80, când lectora de atunci, doamna Irene Brunet, reuşea, prin plăcutul ei fel de a fi, să atragă admiratorii civilizaţiei franceze. Păstrez de asemenea frumoasa amintire a lui Ion D. Sîrbu strălucind în faţa sefiştilor, prin 88-89, la Zilele cenaclului Henri Coandă, plin de umor şi povestiri interesante, în timp ce Ilarie Hinoveanu, ex-directorul Editurii Scrisul Românesc, dormea în prezidiu. Pentru cine nu ştie, Ion D. Sîrbu este acceptat de sefişti ca unul „de-al lor” graţie povestirii „Şoarecele B.”, pe care eu o consider mai mult o parabolă social-politică, dar asta este o cu totul altă poveste… Şi mai păstrez în memorie o imagine (e interesant că memoria unui autor BD, fie el şi amator, e structurată mai mult pe imagini), dintr-o zi de 31 decembrie, tot în anii 80, când mă aflam singur într-o sală de cinema, urmărind filmul sovietic „Ură”. Singur? Nu, căci, în spatele meu, pe ultimul rând, am descoperit silueta inconfundabilă a lui Ion D. Sîrbu…