Dragă jurnalule,
În week-end-ul ce taman trecu fui la ditamai simpozionul. Cel de anul acesta, a patra ediţie, a fost dedicat centenarului Dada şi din fericire a fost doar naţional, pentru că, aşa cum spunea cineva într-o prezentare, dacă ar fi fost internaţional s-ar fi putut traduce ca Centenar Yesyes, sau Ouioui, sau Jaja (care am înţeles că înseamnă ceva nasol la nemţi). Oricum, lume multă şi luminată în beciul întunecos de la Casa de cultură Traian Demetrescu. Eu am căscat urechile şi obiectivul aparatului meu foto şi îţi prezint mai jos impresii strict personale şi poze doar comentate, că mi-au atras atenţia unii că le pun în gură (ce tâmpit sună!) şi gând tot felul de interpretări de-ale mele de zice lumea că aşa e…! Deh! (jaja sunt ei!)
Ziua întâi
Apoi am primit un telefon şi am fost chemat la serviciu, aşa că am scăpat (de) prima sesiune de prezentări. Totuşi, pentru curioşi, crema prezentărilor a fost aici: Mădălina Lascu: Tristan Tzara – ipostaze iconografice, Dan Gulea: Monoclul lui Tzara, Nicolae Tzone: Tristan Tzara în 1916. De la poemele româneşti către La première aventure céleste de Mr. Antipiryrine. Şantierul unei traduceri, Florin Colonaş: Iancu, Tzara, Dada, Protipendada.
După amiaza a început mai târziu (aşa e normal la un simpozion dada!) şi a marcat sesiunea a doua de comunicări: Silviu Gongonea: Elogiind Dada: Tzara în ţara sa, Mihai Ghiţulescu: Dadaism între revoluţii. Calea comunistă a lui Tzara, Emil Nicolae: Cât şi cum a fost Victor Brauner “dadaist”, Isabel Vintilă: Omul aproximativ. „Arta critică” şi poezia libertăţii, Alexandru Ovidiu Vintilă: Tristan Tzara şi mişcarea Maquis, Felix Nicolau: Performance sincretic – insuperabilii dadaişti, Cătălin Davidescu: Arthur Segal, între dadaism şi creştinism, Gabriel Nedelea: ADN-ul DADAist al postmodernismului, Yigru Zeltil: De la dadaism la „noul academism”, Denisa Crăciun (în lipsă): Arta subversiunii în poezia a lui Tristan Tzara sau La început a fost Revolta.
Ziua a doua
Sesiunea a treia. Pentru tipicari: Emilia David: Forme de spectacol şi modele de teatru, soirée dadaiste şi futuriste, Emanuela Ilie: Poezie cu izobare şi amintiri dada, Viorel Pîrligras: Vânând Dada în BD. Şi o revelaţie! Da, da…, Roxana Ilie: Richard Huelsenbeck: portretul unui “toboşar dada”, Anca Şerban: Emmy Hennings, poeta din proximitatea mişcării dada, Maria Dinu: Roşu dadaist: Tristan Tzara par lui-męme, Angela-Ramona Dumitru: Exprimarea identităţilor naţionale în dadaism, George Popescu (care a substituit-o pe Eleanor Mircea, absentă pe motiv de deces în familie): Urmuz în receptarea lui Rotiroti, Luiza Mitu: Aventurile Luisei în Dadaland sau Tzara fără sens, Petrişor Militaru: Tristan Tzara, “personajul” din jurnalul lui Hugo Ball.
Asta fuse, folks, adică jurnalule! Ţi-am scris ţie pentru că îi ştiu eu pe ăia, sunt în stare să mă considere dada la cap, nu sunt, băăă, nein, nein, să fiţi voi sănătoşi, dar cum naiba să tratez toată adunătura aia de nihilişti, anarhişti, vânători de vampiri, făcători de lemne inutile, tzaradepţi, performanţi de dada, nana, haha, saşii, penele, pletoşi, ţonţonei, graşi şi pîrliţi graşi?!
În fine, jurnalule, detalii despre simpozion vei afla citind materialele prezentate şi prezentările oficiale în săptămânalul supliment cultural al ziarului Le Monde sau în suplimentul infracţional al lui Allgemeine Zeitung (am glumit, măăă, nu vei vedea aşa ceva în Le Monde…)
Viitoarea ediţie se pare că va avea ca temă pe Saşa Pană, ce pana mea!
Semnat: Vampirul activ