Întâlnirea, devenită aproape săptămânală, „Scriitori la TRADEM”. Ieri, vineri, 2 decembrie. Au participat, pe lângă invitatul oficial – Claudiu Komartin –, pachetul abonat „IonMariaMihaiMăceşIonelCiupureanuDoinaPologeaHoriaDulvac”, navetiştii Alexandru Ioan şi Lorena Păvălan, pachetul mozaicat „GabrielNedeleaPetrişorMilitaruLuizaMituXeniaKaroNicolaeMarinescu”, pachetul Mica Famiglie – „CornelUngureanuCorinaBărbuicăMariusDobrin”, Toma Velici, Pompiliu Demetrescu şi, evident, Alexandru Stuparu, directorul Casei de Cultură a Municipiului „Traian Demetrescu”.
Claudiu Komartin este un tânăr poet cunoscut, dar şi redactor-şef al revistei „Poesis Internaţional”. Deşi ar fi trebuit să asistăm la o conferinţă numită, pe afiş (ştiu bine asta pentru că eu l-am făcut), „Cobalt. Poezie şi existenţă”, am fost martorii unei variante de manifestare mult mai plăcută, alternând într-un ritm aproximativ prezentarea lui Nicolae Coande, recital poetic şi povestiri despre poezie Komartin, muzica nelipsitului virtuoz Mircea Suchici, intervenţii Coande, poezie Komartin, intervenţii Coande, muzică Suchici, intervenţii Coande, poezie Komartin, intervenţii Coande.
Am reţinut afirmaţia lui Komartin că poezia nu ar fi comunicare, ci comuniune, şi pe cea a lui Coande că un liric american ar fi spus că poeţii încep de tineri cu picioarele umflate şi sfârşesc cu capetele umflate. Apoi Coande a început să explice ce voia să spună, de fapt, acel poet, fapt care mi-a amintit o veche dezbatere despre metoda pedagogică în care elevii sunt obligaţi să explice ce voia să spună Poetul în poezia sa. Piatră de moară, desigur, pentru bieţii elevi, atâta vreme cât nici Poetul, bietul, nu ştie ce a vrut să spună în acea poezie care i-a chinuit nopţile şi trăirile.
Poezia lui Komartin este interesantă şi a fost recitată cu talent, dar mie, personal, mi-a sunat mai mult ca o proză lirică, cu accente dure, violente pe alocuri. Puteţi citi câteva mostre pe pagina României literare, aici. În premieră, Claudiu a citit şi poezia „Cobalt”, din viitorul volum cu acelaşi nume, asta ca să înţelegeţi titlul de pe afiş. Personal, i-aş fi spus „Kobalt”.
Pentru că era o seară Komartin, Mircea Suchici a interpretat la violoncel câteva compoziţii inspirate de poezia lui Ion Maria, prilej cu care am constatat că lirica acestui poet sună mult mai bine ca sunete de violoncel.
Discuţiile au fost destul de aprinse şi au vizat condiţia autorilor ce sunt şi poeţi, şi critici. Ele au continuat apoi, căpătând accente bahice, şi la un local din vecinătate.
O seară poetică, ce Dumnezeu!
Nicolae Coande, Luiza Mitu, Claudiu Komartin, Mircea Suchici
Geanta Xeniei...
...şi Xenia genţii
- Cornel Mihai Ungureanu, Marius Dobrin, Corina Bărbuică. În stânga se vede nasul dlui Nicolae Marinescu
Un portret rar: poetul Alexandru Ioan
