Un spaţiu cultural-artistic nou creat în incinta Naţionalului Craiovean a fost, aseară, gazda unui eveniment editorial: lansarea albumului de grafică Alina Roşca (Editura Tracus Arte, 2015). Evenimentul a beneficiat de o prezenţă consistentă a publicului, interesat de arta şi povestea tinerei artiste, şi de discursurile emoţionante ale invitaţilor speciali – academicianul Mircia Dumitrescu, Ioan Cristescu, directorul editurii, Mircea Cornişteanu, directorul TNC, prof. Magda Buce Răduţ, scriitorul Horia Dulvac şi Silvia Roşca, mama artistei. Moderatorul întâlnirii a fost, ca de obicei, scriitorul Nicolae Coande. Evenimentul a fost completat de o expoziţie cu lucrările Alinei.
Am fost coleg de liceu cu Alina. O îngereasă de fată într-o clasă de derbedei. Ţin minte expoziţia „triolet” deschisă împreună cu colegele ei Ioana Bătrânu şi Luminiţa Ţăranu în holul expoziţional al fostului Comitet de Cultură şi Educaţie Socialistă de pe Unirii. Toma Velici, prezent la manifestarea de aseară, mi-a şoptit că deschiderea de atunci ar fi fost făcută de legendarul scriitor Ion D. Sîrbu, eu, spre ruşinea mea, nu-mi amintesc. Meandrele memoriei… Oricum, era o graficiană promiţătoare şi a confirmat, reuşind să intre, sub pregătirea expertului de atunci Alexi, la Institutul de Arte din Bucureşti. O performanţă, dacă ne gândim că în acei ani erau doar 1-2 locuri de secţie la câteva sute de candidaţi! Alina a reuşit apoi să ajungă în Craiova şi, după un periplu de posturi „industriale”, odată cu Revoluţia, s-a ataşat de revista Ramuri. Ar fi avut, fără îndoială, o carieră artistică strălucită dacă un tragic accident – o explozie nefericită de apartament – nu i-ar fi curmat viaţa, la doar 31 de ani, după o luptă chinuitoare care seamănă la indigo cu tragedia arşilor de la Colectiv. Emoţiile au fost mari aseară, în evocarea acestor momente, care par bine sădite în memoria noastră. Atât de bine încât eroarea, prezentă atât în album, cât şi în discursul invitaţilor, că Alina ar fi terminat liceul în 1978, când, de fapt, a fost promoţia 1979, nici nu mai contează. Meandrele memoriei…
