În revista de cultură “Mozaicul”, nr. 4/2018, o excelentă recenzie, semnată Irina Gărdăreanu, la romanul grafic “Sosirea” de Shaun Tan (Editura Art, 2016):
Sosirea lui Shaun Tan: un roman grafic remarcabil
de Irina Gărdăreanu
Shaun Tan aduce în 2006 un roman grafic remarcabil în librăriile australiene, Sosirea. Acesta urma să obţină recunoaşterea internaţională, fiind nominalizat la Premiile Hugo şi primind Premiul pentru cea mai bună carte de Benzi Desenate la Festivalul Internaţional al Benzii Desenate la Angoulême. Acestea nu sunt însă primele şi ultimele realizări ale ilustratorului, care a dobândit un Premiu al Academiei pentru romanul său ilustrat Lucrul Pierdut, a cărui adaptare a câştigat Premiul Oscar.
Sosirea prezintă povestea unui emigrant, ce îţi părăseşte familia pentru a locui într-un loc îndepărtat, necunoscut. De-a lungul timpului, protagonistul descoperă oameni similari lui, emigranţi la rândul lor, cărora le observă stilul de viaţă şi de care se apropie emoţional. Shaun Tan reuşeşte să aducă în prim-plan o poveste ce se poate numi unică nu prin acţiunea sa, care reprezintă o istorisire comună, întâlnită zilnic în lumea contemporană, ci prin modalitatea în care izbuteşte să înglobeze o poveste universală în aşa fel încât orice emigrant se poate regăsi în ea. Sentimentele asociate cu personajele sunt bine conturate şi transmise cititorului fără nevoia unui dialog sau a vreunui cuvânt, ilustraţiile fiind de ajuns.
Înainte de incipitul acţiunii propriu-zise, pe primele pagini ale romanului se regăsesc numeroase imagini cu oameni de numeroase rase şi culturi, stabilindu-se un nivel ridicat de diversitate. Aceste imagini pot fi comparate cu pozele pentru paşaport, fapt ce conferă cărţii o atmosferă incontestabilă de neapartenenţă şi un aer sistematic în privinţă posesorilor lor, ce sunt pierduţi în mulţime.
Primul capitol reprezintă atât o înşiruire a amintirilor create în locuinţa familiei personajului principal, cât şi o exemplificare a sentimentelor de ezitare şi suferinţă simţite de protagonist, viitorul imigrant. Drumul către gara este emoţionant, iar protagonistul şi familia sa rămân nedespărţiţi în oraşul în care sunt urmariţi de umbre gigantice. Odată ajunşi pe peron, aceştia îşi iau rămas bun, astfel separandu-se.
Capitolul al doilea ilustrează călătoria şi sosirea protagonistului în ţinutul străin. Protagonistul se pierde în mulţime, acesta devenind doar un geam al vaporului sau doar o fereastra a unui bloc. Singurătatea sistematizată şi izolarea sunt evidente, sentiment ce determină călătoria să devină din ce în ce mai lungă, fapt demonstrat de seria de imagini ce prezintă cerul în diferite ipostaze schimbătoare, ducându-ne cu gândul la trecerea înceată a zilelor. Odată ajuns, imigrantul trebuie să depăşească barierele impuse de limbă, trecând de un control la care gesticulează în loc sa comunice, neînţelegând vorbele. Se observă un nou impediment când protagonistul găseşte în noul apartament o creatură albă, ce nu pare să îşi dorească sa plece.
Trezit de creatura albă, protagonistul începe capitolul trei împreună cu ea, plecând în oraş şi fiind ajutat de ea. Imigrantul întâlneşte, în timpul acestui capitol şi următorului, alţi imigranţi, cărora le învaţă poveştile şi le devine prieten. Prima persona pe care o întâlneşte este o tânăra ce fusese forţată sa lucreze într-o fabrica de la o vârsta frageda, fără a i se îngădui să înveţe sau să citească. Aceasta are de asemenea o creatură ce o însoţeşte. Face cunoştinţa, apoi, cu un negustor şi fiul său, care îl invită la cină. În timp ce creatura protagonistului se joacă împreuna cu cea a noilor săi prieteni, aceştia schimbă poveşti de viaţa. Personajul principal descoperă că familia negustorului fusese nevoită să îşi abandoneze ţinutul din cauza unei perioade de conflict ce se petrecea acolo, găsind refugiu în oraşul actual.
Ajutat de creatura sa, imigrantul îşi găseşte un loc de muncă într-o fabrică, unde cunoaşte un veteran de război ce îşi pierduse piciorul şi al cărui oraş fusese distrus. Veteranul îi face cunoştinţă cu alţi prieteni de-ai săi, astfel cercul personajului principal creşte, în timp ce acesta descoperă o viaţa alături de noii săi companioni.
Capitolul cinci este dedicat reîntoarcerii familiei sale şi reuniunii dintre ei. Sentimentele de tristeţe şi apăsare ce dominau imaginile la începutul romanului se estompează pe parcurs, acest capitol dându-le uitării.
Capitolul şase prezintă metamorfoza oraşului, odată străin, într-un cămin. Fiica protagonistului ajută o imigrantă, astfel revenindu-se la ciclul iniţial al subiectului.
Tema imigrării este o temă extrem de actuală în societatea de astăzi, aceasta devenind cunoscută şi puternic mediatizată odată cu progresul căilor de transport interstatale şi intercontinentale. Cu toate acestea, încă există metode de dezumanizare şi prejudicii împotriva persoanelor ce vin sa locuiască într-o ţara străină de cea natala. Shaun Tan reuşeşte să dezmembreze anumite stereotipuri, creând o doza de empatie în sufletul privitorului ce observă aventura protagonistului. Morala romanului este formulată chiar de autor: Oamenii nu se opresc să îşi imagineze cum este pentru unii dintre aceşti refugiaţi. Îi văd ca pe o problemă odată ce sunt aici, fără a se gândi la întreaga situaţie. Nu mă aştept ca această carte să schimbe opinia cuiva, dar, dacă măcar îi face să se oprească şi să se gândească, o să simt ca am reuşit ceva.
