Când scriitorul Viorel Mirea, tizul meu din Severin, m-a sunat să-mi dea vestea, mă aflam la coadă la pâine şi, pe moment, am crezut că e o glumă sau că e un premiu al vreunei asociaţii locale de creatori, umflat ca să capete importanţă în ochii mei. Abia apoi, când m-a sunat şi doamna Maria Bălăceanu, directoare a Muzeului de Artă din localitate, şi mi-a dat instrucţiuni precise pentru ceremonia de premiere, mi-am dat seama că e „groasă”. Impresie confirmată de altfel şi de invitaţia trimisă de Primarul Severinului pe adresa mea.
Aşa că pe 5 decembrie 2013, în ajun de Sf. Nicolae, mă aflam în oraşul meu de naştere, emoţionat şi puţin speriat. Ceremonia a avut loc în sala restaurantului hotelului „Continental” (fost „Parc”), unde 30 de fii ai Mehedinţiului şi ai Severinului au primit Premii de Excelenţă pentru realizările deosebite obţinute în diverse domenii de activitate, de la învăţământ, medicină şi până la sport, literatură şi arte plastice. Printre premianţii speciali s-a aflat chiar fostul ministru Ecaterina Andronescu, dar şi jurnalistul Moise Guran, fotbalistul din alte timpuri Marian Brihac, fostul decan al Facultăţii de Drept din Craiova, Ion Dogaru.
Laudatium-ul mi-a fost făcut de directoarea Muzeului de Artă şi mi se pare incredibil şi acum că a reuşit să amintească din memorie date precise precum unde şi când a apărut prima oară Fergonautul, importanţa seriei Oscar, precum şi o listă lungă de benzi desenate notabile pe care le-am realizat de-a lungul timpului. Nu mi-aş fi imaginat nicio clipă, atunci când desenam respectivele benzi, că vreodată vor fi citate de un director de muzeu de artă, la o ceremonie de decernare a unui premiu de excelenţă.
Deşi am fost premiat la categoria „arte plastice”, doamna Maria Bălăceanu a amintit că sunt şi scriitor şi traducător în genul SF, apreciindu-mă ca o personalitate artistică complexă. Probabil că am fost o prezenţă insolită prin ceea ce făceam, deoarece am primit ulterior felicitări de la persoane pe care nu le cunoşteam. Am avut un discurs scurt în care am amintit relaţia mea specială cu oraşul Severin, cu legăturile care duc mereu în acest oraş, aşa cum a fost şi expoziţia BD deschisă anul trecut cu gaşca craioveană în Castelul Artelor – un edificiu aflat la două case de locul unde m-am născut şi copilărit. Deşi nu cred în acel destin imuabil, nu pot să nu remarc că, mai devreme sau mai târziu, revenim fiecare în punctul din care am plecat, astfel încât cercul se închide şi povestea poate fi spusă. Şi am mai menţionat că o personalitate nu se poate naşte asemenea „geniului în pustiu”, ci este desemnată ca atare numai de către comunitatea în care trăieşte. Pentru care trăieşte.
