Romconisme (4)

Michael Haulică: „Autorii chiar se simt bine în anumite lumi pe care le creează şi ar vrea să «trăiască» acolo cît mai mult“

Michael Haulică este campionul premiilor pentru o singură povestire. „Povestea lui Calistrat Hadîmbu din Vizireni, ucis mişeleşte de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureştilor”, lucrare din antologia „Steampunk: A doua revoluţie“, Editura Millennium Books, a obţinut şi premiul Galileo 2012 pentru cea mai bună proză scurtă (publicată de un autor român în 2011), şi Premiul ROMCON 2012, la recenta manifestare de la Timişoara, pentru cea mai bună proză scurtă apărută în 2011.

Tot la Timişoara: Michael Hăulică, premiant Helion în 1999

  Viorel Pîrligras: În primul rând felicitări pentru premiul obţinut. M-ar interesa să ştiu impactul pe care îl are, ţinând cont că este un premiu naţional, exprimat de o largă categorie de „degustători” ai genului SF, atât de cei specializaţi, cât şi de fanii simpli.

Michael Haulică: Mulţumesc, mulţumesc. Avînd în vedere că este al doilea premiu pe care mi-l aduce această povestire, şi ambele rezultate în urma votului unei „largi categorii de fani şi specializaţi“… ar trebui în primul rînd să mă bucure. Apoi… Ce efect poate avea un premiu pe care abia l-am primit? Teoretic, un premiu ar trebui să se simtă în vînzări. Dar acest premiu este dat tocmai de cei care au citit deja textul, aşa că nu ştiu ce vînzări ar mai putea creşte. Poate să-i determine şi pe cei care nu au cumpărat antologia să pună mîna s-o facă. Iar antologia asta chiar merită.

Deocamdată, efectul cel mai important este că am trei povestiri începute, pe care sper să le termin în umătoarele două-trei luni.

Adică, vezi tu, Viorel, eu n-am mai scris de vreo cîţiva ani şi anul trecut am comis două texte (Calistrat şi Huca), ambele foarte bine primite de public. Şi da, premiul ăsta m-a făcut să mai vreau să scriu.

V.P.: Din câte ştiu eu, această povestire diferă, şi ca tematică, şi ca abordare, de cele tradiţionale semnate de Michael Haulică. Se întrevede, poate şi în urma obţinerii acestui premiu, o schimbare de paradigmă literară în viitoarele creaţii?

M.H.: Schimbarea s-a produs atunci cînd am scris povestea lui Calistrat Hadîmbu, atunci cînd am lansat antologia asta, în urmă cu un an, la Timişoara, şi am spus că voi face în 2012 un roman din povestea respectivă.

Premiile – pentru că povestea asta mi-a adus şi Premiul Galileo – mi-au confirmat că drumul pe care am apucat e bun şi poate să dea roade. Mă bucur că oamenii au o părere bună despre acest text, că Raul Colentina a intrat deja în conştiinţa cititorilor de F&SF (fără să aibă încă o poveste a lui), că lumea asta pe care o descriu, dar şi personajele cu care am populat-o sînt aşteptate de cititori. Şi, dacă-i aşa, cine-s eu să mă opun dorinţei cititorilor? Mai ales că şi mie îmi plac Raul Colentina şi Magdalena Ghica şi ceilalţi…

Că pînă la urmă despre asta e vorba: mi-a plăcut tare mult să scriu această poveste, în felul ăsta, altfel decît scriam pînă acum, dar nu chiar atît de diferit încît să putem spune că scriitorul Michael Haulică, cel pe care îl ştiam, s-a pierdut pe drum…

V.P.: Şi pentru că am ajuns la perspective, ce pregăteşte pentru viitor Michael Haulică, ţinând cont că s-a degrevat recent şi de o rutină publicistică ce îi mânca mult timp din spaţiul dedicat literaturii?

M.H.: La ora actuală sînt două direcţii în scrisul meu. Una este cea din „Vremea zăpuşelii“, „Microtexte“, „O hucă în minunatul Inand“, „Glitcherine“ (texte scrise în ultimii opt ani despre un oraş pe nume Inand) – să-i zicem o zonă post-cyberpunk, direcţie care se va concretiza cu un volum Vremea zăpuşelii (primul dintr-o trilogie) şi, poate, cu unul numit Transfer; a doua direcţie este asta din lumea lui Raul Colentina (locul se cheamă Clopodia), din care face parte şi povestea despre Calistrat Hadîmbu (două dintre textele pe care le scriu acum sînt plasate aici) – adică steampunk, şi, după cum ţi-am zis deja, am promis că anul ăsta o să-i transform povestea în roman. Dar vreau ca, în anii următori, să scriu romane şi despre Raul Colentina, Petrică Albu, Andrian Burghelea, Magdalena Ghica etc.

Adică, în mare, intenţionez ca atît Inandul, cît şi Clopodia să aibă cîte o serie. Şi acum îmi dau seama că seriile nu ţin doar de comercial, ci că autorii chiar se simt bine în anumite lumi pe care le creează şi ar vrea să „trăiască“ acolo cît mai mult.

Maître Secu acordă plicurile cu "verzişori" pentru premianţi.