În suita întâlnirilor literare „Scriitori la TRADEM”, vineri seară a avut loc un mic recital poetic susţinut de Marian Drăghici, redactor şef-adjunct al revistei „Viaţa Românească”. Îmi pare rău că nu vă pot reda din lirica domniei-sale, dar vă pot menţiona câteva condimente din discuţiile avute în jurul evoluţiei poetului, precum şi câteva fotografii, care spun mult mai mult despre eveniment. Aşadar, am aflat că, deşi consătean cu Nicolae Coande, din Osica de Olt, Marian Drăghici e de fapt din Vlăduleni, un sat „aristocratic” faţă de restul comunei. Am aflat că a făcut parte din gaşca „lupilor tineri” (Constantin Barbu, Marius Ghica, Gabriel Chifu şi mai ales Patrel Berceanu) de la Ramuri, că toată perioada ceauşistă o consideră o lume gri-plană, tristă şi dureroasă, că l-a admirat pe Virgil Mazilescu ( premiul cu numele acestui poet îl visează şi Coande!), că în anii 80 nu a găsit sprijin şi încurajare la Editura „Scrisul Românesc” decât pentru un volum colectiv – „Zboruri lirice” (sau „Cu cârdul la păscut”, cum îl şicana Patrel Berceanu).
Poezia domniei-sale este una lucidă, o metaforă inteligentă, într-o structură elaborată, asemenea personajului pe care îl şi interpretează în viaţa de zi cu zi, un voluntar şi un luptător, ceea ce nu ne miră ştiindu-l amic cu Patrel Berceanu şi activist al Revoluţiei din 89, după spusele Doinei Pologea. Relaţia cu femeile pare a fi, în aparenţa declamativă a lui Marian Drăghici, una de sorginte misogină, atâta vreme cât „negresa de la Ierusalim” ar avea tangenţă cu modelul femeii negre în cerul gurii. În condiţiile acestea, ne putem imagina zâmbind episodul în care mult-prea-tânărul poet Nicolae Coande s-a dus la maestru să-i recite poeziile sale erotice.
Manifestarea a fost completată de veşnica prezenţă muzicală în cultura craioveană din ultima vreme – i-am numit pe Mircea Suchici şi pe fiica sa Andreea, care au încântat auditoriul cu compoziţii interpretate cu sensibilitate şi talent.