Tot aseară, târziu, am participat la un concert-eveniment: o (re)întâlnire cu Mike Godoroja & Blue Spirit, la Vida Pub (fostul Café Agop). Un pub devenit neîncăpător pentru amatorii de muzică bună şi pentru proiectul “Blues Archeology”, susţinut de supergrupul lui Mike.
«Când am gândit „Blues Archeology” nu mi l-am imaginat neapărat ca pe un proiect de succes, deşi ulterior lucrurile au luat amploare. Prezenţa noastră la Festivalul de la Gărâna de anul acesta sau invitaţia Institutului Cultural Român de a reprezenta România la Festivalul „Duna Party” din Budapesta au venit ca o certificare a muncii mele şi a colegilor mei de a aduce publicului emoţia „arhaică”, nesofisticată, uneori aproape primitivă a acestui gen de care eu sunt profund şi iremediabil îndrăgostit: blues-ul. „Blues Archeology” este, dacă vreţi, tributul, omagiul meu adus acelor oameni simpli, mulţi dintre ei fără studii, unii aproape analfabeţi, pe care istoria muzicii îi menţionează într-un mod uneori statistic», declara Mike Godoroja într-un comunicat remis presei.
S-a ascultat multă muzică şi bună, maeştrii blues-ului – Muddy Waters, Willie Dixon, Robert Johnson, Howlin Wolf, Sonny Boy Williamson – fiind completaţi cu legendarele piese Led Zeppelin.
Am avut plăcutul prilej să reîntâlnesc în echipa „Blue Spirit” vechi prieteni – Vali Rotari (bass), Mugur Volvoreanu (Volvo – sunet), precum şi pe fostul meu coleg de liceu Vali Vătuiu. Felicitări soţilor Pîrlea, Marius şi Marina, administratorii pub-ului La Vida, pentru iniţiativă şi organizare. M-au asigurat că din două în două săptămâni vor mai găzdui reprezentaţii muzicale.
Oriunde v-aţi afla pe traseul turneului „Blues Archeology”, nu ezitaţi să vă oferiţi 2-3 ore de muzică excelentă. Din câte am înţeles, turneul cuprinde oraşele Botoşani, Suceava, Iaşi, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea, Baia-Mare, Câmpulung, Sibiu, Reghin, Deva, Craiova, Braşov, Târgu-Mureş, Constanţa, Cluj-Napoca, Buzău, Bacău şi Bucureşti.
La Vida şi Blue Spirit
Mike şi spiritele
La Vida neîncăpător
Asta-i muzica ce-mi place!
Alex Vişan performând Led Zeppelin
Cum plânge o chitară...
...şi cum fâlfâie o pleată!
Vali Rotari, un clasic craiovean al bassului
Vali a dus pe umerii lui ani de zile formaţia "Foişorul de foc"
Inegalabilul Vaaaaaaaaaaaali Vătuiuuuuu!
Give in to me, give in to me, babe
Volvo la butoane
Vali, în solo de baterie...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
...şi bate...
"Gata, măăăăăăăăă..."
ok
Tanti mama lui Vătuiu este mulţumită
That's all, folks
Aplauze...
Aplauze... Seara a fost excelentă!
Ex-colegi de liceu (mulţumesc, Mihai Diaconu!)
Aici sunt de toate : blues, pleată, chitară care plânge… nu mai zic, ai zis deja. Numai că nu reuşesc să găsesc când va fi la Bucureşti. Sau a fost deja? Că la ” fost deja” … al naibii ce mă pricep, fir-ar !
„Bate si ti se va deschide!” Vad ca Vali a tot batut si batut si batut si…?
Iarasi te invidiez…:)
Să ştii, Marianne, că n-am parte foarte des de asemenea evenimente. Ultimul concert „Blue Spirit” la care am participat şi ultima întâlnire cu Vali, deşi craiovean şi el, au avut loc în 1999, la Constanţa.
Sa stii ca a fost super, o trupa inchegata. Pacat ca lumea nu prea s-a inghesuit…