Zona de Vest privită din Est

22 mai 2015

Autor Viorel Pîrligras

Un monstru desprins parcă direct din „Lumea dispărută” a lui Conan Doyle.

Încercaţi un exerciţiu de imaginaţie. Ce credeţi că va face un individ, ajuns acasă în concediu militar, după aproape un an de cătănie, un individ care toată viaţa lui nu a lipsit mai mult de două săptămâni de acasă şi care de pe la 4-5 ani nu a încetat să facă benzi desenate? Hmmm? Exact. Nu a alegat la prietena lui, nu şi-a vizitat colegii, aflaţi şi ei sub arme, nu a evadat în natură. A evadat în cea mai vastă din lumile posibile: cea a poveştilor desenate.

„Zona de Vest” s-a născut dintr-o pasiune reprimată prea multă vreme. N-a avut un scenariu gândit cap-coadă, ci doar o vagă direcţie, dar ce mai conta asta în faţa freneziei cu care creionul şi peniţa derulau covorul narativ? O „aventură”, cum îi spuneam încă de atunci, care a continuat şi după lăsarea la vatră a autorului şi care s-a oprit la mijloc de drum din cauza lipsei unui scop pragmatic – cine ar fi publicat aşa ceva în anii 80? – şi a tentaţiei altor proiecte, evident, tot BD, mai… „realiste”. Şi n-aş fi vorbit poate niciodată despre această întâmplare, cum probabil că nu voi pomeni despre multe alte lucrări rămase în sertar, dacă, pe la jumătatea anului trecut, Marian Truţă, scriitorul şi redactorul revistei CPSF Anticipaţia, nu mi-ar fi propus, cu generozitate, să susţin un serial BD în periodicul Editurii Nemira. Termenul scurt care nu-mi permitea organizarea unui proiect de o mare amploare m-a făcut să reconsider lucrarea prăfuită în cartoanele din magazie, aşa că primele opt planşe au demarat într-un număr dublu al vacanţei de vară 2014.

Despre temă

Nu e foarte originală între poveştile lumii, iar cei care au avut de-a ocazia s-o lectureze au sesizat asemănarea, până într-un punct, cu „Insula misterioasă”. Romanul lui Jules Verne mai făcuse o „victimă”, pe vremuri: Jean-Claude Forest îşi făcuse şi el mâna cu fascinantul subiect prin „Mystérieuse Matin, Midi et Soir” (1972), apărută iniţial în revista italiană „Linus”, apoi în Pif-Gadget care nu publică decât două episoade, renunţând total la al treilea şi ultimul, pe motiv de… căpitanul Nemo întruchipat de Barbarella! Eroina lui Forest făcuse deja obiectul unui scandal mediatic la apariţia ei în 1968, din cauză de exagerată libertate sexuală, aşa încât editorii de stânga ai revistei franceze, altfel foarte morală!, au evitat să se complice.

Revenant à nos moutons, „Zona de Vest” îmbină multe teme clasice literare: de la „Vrăjitorul din Oz” până la „O lume dispărută”, trecând prin universurile post-apocaliptice. Rezultatul e un mixt suprarealist, pudrat cu ceva umor pentru o bună digestie, şi un bun exerciţiu pentru autor de a asista la o poveste care se autoconstruieşte aproape independent de voinţa lui.

Despre personaje

Dacă navigatorul Severus, profesorul Ludovic Pip şi elevul său Sormi (al IX-lea) sunt personaje cu rol bine determinat într-un gestalt, reprezentând pragmatismul, înţelepciunea şi cutezanţa, personajul insolit în această poveste rămâne, îmi place să cred, extraterestrul Crob (Crobstzbopfhirgln – pe numele său întreg), observator cosmic venit din Constelaţia Cresus. El face parte dintr-o familie de personaje cu trompă pe care m-am distrat să le creez în acei ani: păsăroiul din „Escală pe Tobra”, (mai)cunoscutul Fergonaut şi elefantul Flon dintr-un proiect cu acelaşi nume, rămas şi el neterminat într-un sertar – o poveste a unui autor BD din „Epoca de Aur”.

Despre tehnică

Cred că puţini autori BD vorbesc despre tehnica lor de lucru şi nu mă refer la partea conceptuală a poveştii, ci la execuţia ei efectivă. Ca elemente de lucru: tuşul negru, peniţa, pensula, Rotringul şi un Pen Big Brush (mulţumiri înmiite Mariei Fekete care mi-a achiziţionat câteva elemente tocmai din peregrinările ei pe Camino de Santiango), creioane, gume, pe un carton A3 de 160 gm, după schiţe de decupaj şi de elemente executate în creion pe hârtie uzuală. Mi-am luat libertatea să experimentez o casetare fantezistă, fapt care conferă planşelor o anumită originalitate. Există, de asemenea, şi multe trompe l’œil-uri care susţin compoziţional creaţia.

Sfârşitul nu-i aici

„Zona de Vest” se întinde, în serial, pe filele numerelor 20-27 din CPSF şi, pentru curioşi, pot fi comandate pe site-ul Editurii Nemira aici, aici, aici, aici, aici, aici, sau, cu reduceri semnificative, pot fi achiziţionate de la Târgul de carte Bookfest, ce are loc zilele acestea la Bucureşti.

Şi tocmai v-am spus o minciună relativă. Într-adevăr, „Zona de Vest” s-a terminat în numărul 27, dar peripeţiile personajelor sunt încă departe de a se fi sfârşit, deoarece quest-ul lor continuă, din numărul 28, în „Zona de Est”, iar CPSF a ajuns, iată, la numărul 30!